Psihologie

Tu_ai_ales_cariera_sau_ea_te-a_ales_pe_tine

Cariera, care este asociată cu munca ar trebui să însemne pentru adult, ceea ce înseamnă joaca pentru copil. Mai exact cariera să fie timpul pe care îl investești pentru a-ți aduce nu doar beneficii materiale, ci și psihice, afective.

  1. CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesie, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. Carrier. – sursa: DEX ’09 (2009)

copil_sex_si_cuplu

Cele 3 variabile: copilul, sexul și cuplul, de cei mai mulți sunt percepute ca fiind imperial conectate. Mai exact, nu este firesc să:

  • ai un copil și să nu formezi un cuplu cu cineva;
  • faci sex, dar să nu formezi un cuplu;
  • formezi un cuplu cu cineva, dar să nu faci sex;
  • formezi un cuplu și să nu ai copil;
  • ai copil și să nu faci sex;
  • și lista o puteți continua…
copilul-din-mediul-defavorizat

Aseară, în timp ce mă întorceam acasă și așteptam autobuzul în stație, mă abordează un tânăr, îmbrăcat sărăcăcios:

El: Doamna profesoară, îmi dai și mie 1 leu? Cum ajung la gară?

Eu: Doamna profesoară? Cu autobuzul 4.

El: Da, că așa păreți. Hai, spune, îmi dai te rog 1 leu?

Deja se uitau trecători pentru că eu făceam conversație cu el. Nimic nou.

Eu: Nu îți dau 1 leu, în schimb te rog să mergi la muncă. Ai să câștigi mai mult. Serios.

Mă așteptam să aibe aceeași reacție, pe care o au majoritatea: să mă înjure și să plece. Ei bine, acesta a rămas și mi-a răspuns:

binele-si-acceptarea-sa

Binele, ca să fie făcut, trebuie și acceptat. Asta am constatat eu din interacțiunile avute cu cei pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Poate că pentru unii dintre voi acest lucru nu se aplică sau nu rezonați cu ideea, însă o să vă expun câteva motive pentru a înțelege la ce mă refer când fac această afirmație.

  1. BÍNE adv., s. n. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. […] 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. […] 3. Deplin, în întregime, complet.  […] II. S. n. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.  […] 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. […] 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. – Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut). –(Sursa: DEX ’09 (2009)

  2. FÁCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. […] 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. […] 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. […] – Lat.facere. – (Sursa: DEX ’09 (2009)

psihologia-in-societatea-romaneasca

1. ”PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f.1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.” (Sursa: DEX ’09 (2009)

2. ”PSIHOLOGÍEs. f.1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr.psychologie.”  (Sursa: DEX ’09 (2009)

”Articolul acesta este abordat dintr-o perspectivă subiectivă. Voi relata cum am făcut cunoștință cu psihologia. O să descoperiți sumar, parcursul meu profesional și voi încheia cu câteva concluzii legate de modul în care ceilalți și implicit societatea se raportează la ceea ce reprezintă psihologia.”

Îmi amintesc că primul contact conștient și voluntar, cu psihologia a fost în clasa a X-a, când, aceasta se studia conform programei școlare. Până în acel moment nu știu dacă auzisem ceva despre psihologie, cu excepția anunțului doamnei diriginte, în clasa a IX-a, care ne-a spus că, în cadrul liceului există un psiholog și că, dacă avem probleme sau dacă e ceva ce nu dorim să discutăm cu nimeni, psihologul ne ascultă și ne poate ajuta. Prima reacție: nu am băgat în seamă informația.