1. ”PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f.1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.” – (Sursa: DEX ’09 (2009)
2. ”PSIHOLOGÍEs. f.1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr.psychologie.” – (Sursa: DEX ’09 (2009)
”Articolul acesta este abordat dintr-o perspectivă subiectivă. Voi relata cum am făcut cunoștință cu psihologia. O să descoperiți sumar, parcursul meu profesional și voi încheia cu câteva concluzii legate de modul în care ceilalți și implicit societatea se raportează la ceea ce reprezintă psihologia.”
Îmi amintesc că primul contact conștient și voluntar, cu psihologia a fost în clasa a X-a, când, aceasta se studia conform programei școlare. Până în acel moment nu știu dacă auzisem ceva despre psihologie, cu excepția anunțului doamnei diriginte, în clasa a IX-a, care ne-a spus că, în cadrul liceului există un psiholog și că, dacă avem probleme sau dacă e ceva ce nu dorim să discutăm cu nimeni, psihologul ne ascultă și ne poate ajuta. Prima reacție: nu am băgat în seamă informația.
