Este mai bine de un an de când viața tuturor a început să se schimbe datorită pandemiei. În tot acest timp m-am exprimat extrem de puțin legat de aceasta și influența sa asupra educației. Educația fiind un aspect al vieții pe care pun foarte mult preț. Poate dacă aș spune că este esențial, pentru unii ar părea nepotrivit. Însă, educația este esențială, chiar dacă ne place sau nu acest lucru.

Pentru că în acest an, o perioadă, am putut indirect să observ ce modificări aduce pandemia în familie și mai ales în educația unui copil aș vedea firesc să devenim din ce în ce mai aplecați asupra acestui subiect: educația. Subiect, care este foarte ușor adus în discuție, dar care, de foarte multe ori este neglijat sau lăsat pe ultimul loc în detrimentul altor domenii, care, pe bună dreptate, sunt la fel de esențiale în dezvoltarea unei societăți cu cetățeni educați, care să trăiască în armonie și care să fie inovativi. Și totuși… de prea multe ori am uitat de educație.

Având în vedere că educația acoperă mai multe nișe, mă voi referi în acest articol doar la una singură: educația primită în familie. Este nișa pe baza căreia lucrez și cu care am avut contact în ultimii 7 ani de zile.

Am interacționat cu copii de la câteva luni, până la persoane adulte. Nimic nu este mai fermecător ca mecanismul prin care are loc educația. Ne întoarcem cu gândul la ceea ce aduc în discuție unele articole și anume: ”nature versus nurture”. Care este aportul mediului în educația copilului? Dar genetica, acest dat cu care vine copilul pe lume? Cum se conturează toate acestea în educația unui copil?

Ei bine, educația se manifestă întâia oară, în primul mediul social în care este copilul, și anume: familia. Educația care vine să se calibreze sau nu cu datul genetic are rolul să ne ”trezească” din letargia inițială pe care o resimțim după ce începe procesul de îmbătrânire, cu prima respirație. Dar mai ales, educația își continuă rolul asupra copilului și după naștere, când acesta a depășit stadiul de embrion și apoi de făt. Copilul are datul cu el, dar acesta poate fi îmbogățit prin intermediul mediului. Și aici intervine, familia. Aceasta constituie primul mediu social responsabil de modul în care pruncul abia venit în această lume se dezvoltă și crește. Educația copilului nu începe cu nașterea acestuia. Educația începe din momentul în care s-a luat în calcul ideea de a concepe un copil sau în momentul în care ”s-a întâmplat” și femeia a rămas însărcinată. Dacă aveți îndoieli în acest sens, rogu-vă să vă dați timp câteva ore și citiți despre interacțiunea fătului cu mama înainte de naștere, despre efectele modului în care mama a primit vestea existenței pruncului în formă embrionară, cum influențează comportamentul mamei dezvoltarea sistemului neuronal al fătului în timpul sarcinii și lista poate continua.

Revenind la nișa noastră: familia, menționez că persoanele care își aleg sau nu (dar acceptă totuși venirea unui copil pe lume) rolul de părinte au cea mai mare responsabilitate în a da startul unei bune educații copilului lor și a clădi baza, temelia pe care acesta, să fie capabil să construiască mai departe, să evolueze ca o ființă independentă.

Există și a existat la nivelul culturii noastre, un ping-pong între cine și cum să își asume responsabilitatea pentru educația copilului și cine se găsește vinovat pentru faptul că se eșuează în acest proces. Nici mai mult, nici mai puțin decât toți factorii care pot reprezenta educația pentru o ființă umană, fiecare având ponderea sa de influență. Adică familia, școala, grupul de egali, societatea, mass-media, chiar copilul însuși etc. Așadar, viziunea prin care încercăm să determinăm cauza are un răspuns, iar viziunea prin care încercăm să tratăm efectul (în cazul de mai sus: eșecul educațional) nu ne ajută să producem o schimbare relevantă, pe termen lung, în privința îmbunătățirii procesului educațional.

Așadar, nu ne rămâne decât să ne ocupăm de cauză și să identificăm cum putem să producem îmbunătățiri la acest nivel, ca astfel, să producem schimbări la nivelul efectului. Prin urmare, familia, unul dintre alți mulți factori, are o relevanță enormă în ceea ce privește modul în care copilul de ieri se va comporta, se va simți în ziua de mâine.

Dacă îți pasă de educația copiilor, bagă de seamă că faci parte și tu dintr-o categorie care poate influența educația copiilor. Fie că ești părinte sau nu, indirect, într-un anumit moment al vieții interacționezi cu copii, iar modul în care o vei face va produce un efect la nivelul acelor copii, chiar și dacă doar i-ați salutat (prin acest mod ați oferit un model de bună practică în ceea ce privește bunele maniere, ați întărit un comportament pozitiv, fără să depuneți foarte mult efort conștient).

Dragi părinți, asumați-vă acest rol și ori de câte ori vor exista momente când veți considera că aveți nevoie de ajutor sau nu cunoașteți răspunsuri la anumite întrebări, nu vă fie teamă să cereți ajutor, să căutați, să experimentați, să fiți creativi, să aveți încredere în pruncul din fața ochilor și să fiți atenți la nevoile lui. Dacă voi sunteți echilibrați și căutați să implicați copilul în propria creștere și educație, fiind conștienți că el este cel educat și că nu dumneavoastră vă educați prin prisma nevoilor false transmise de datul dumneavostră genetic, atunci educația prinde contur. Copilul este o ființă independentă, care are nevoi diferite. Este o ființă unică. Amprenta dumneavoastră îl ajută să fie și mai conștient de această independență și să reușească să se trezească din ce în ce mai mult. Dacă dumneavoastră nu ați făcut pace cu copilul dumneavoastră interior există mari șanse ca pruncul dumneavostră să ajungă la vârsta adultă manifestând comportamente similare cu ceea ce ar fi putut să fie copilul dumneavoastră interior.

În cei 7 ani de interacțiune cu familiile am înțeles un lucru esențial: copilul nu învață în altă parte, ce înseamnă iubirea, empatia, încrederea în sine, atașamentul, decât în familie. Din momentul în care copilul pășește în afara primului mediu social, el începe să manifeste ceea ce a preluat prin intermediul mimetismului, dându-i o notă personalizată prin intermediul datului genetic. Așadar, dragi părinți, dacă anul ce a trecut a fost greu, obositor, dificil pentru dumneavoastră, vă asigur că nu a fost mai blând cu copilul dumneavoastră. Anul ce a trecut a adus cu el amplificarea unor ostilități deja existente în anumite familii, a crescut rata de divorț, a crescut rata de manifestare a violenței domestice, a crescut nivelul de stres și mai ales a amplificat alienarea, împingând părinții și copiii lor în fața unor ecrane goale de conținut și îndepărtându-i de la esența primului mediu social: iubirea și conexiunea conștientă. Totodată, pentru alte familii, anul care a trecut a adus conștientizarea priorităților esențiale din viața lor, au identificat mai bine care sunt nevoile copiilor și care sunt anxietățile cu care aceștia se confruntă atunci când vine vorba de educație formală, au avut dificultăți în a delimita rolul de angajat de cel de părinte și uneori a fost nevoie de apelul la specialiști pentru a-i sprijini pe părinți în a face această delimitare.

Oriunde, oricând ceea ce faci, spui arată despre tine ceea ce ești, în fața unui alt individ, dar mai ales în fața unui copil. El este mereu pregătit să primească informații noi, doar că el nu este la orice vârstă capabil să trieze evenimentele/comportamentele/sentimentele negative de cele pozitive și poate ajunge în mod eronat să considere ceva ce în mod normal îi produce un prejudiciu, ca fiind firesc să i se întâmple (avem aici exemplul fetelor care se oferă sexual bărbaților care le oferă atenție, crezând că așa este firesc să mulțumești cuiva are îți oferă atenție, copiiilor care ripostează violent atunci când sunt jigniți/loviți, băieților care își lovesc partenerele pentru că astfel le arată că sunt puternici, copiiilor care se sperie când vrei să îi îmbrățișezi, de teamă ca nu cumva, să vrei să îi lovești prin mișcarea de apropiere/aplecare asupra lor etc.).

Dacă vrei să contribui la îmbunătățirea educației, fii tu onest, oferă iubire necondiționată, acceptă-te, iubește-te, împarte, cere ajutor, dăruiește și astfel, toți cei din jurul tău vor avea șansa (pe care unii nu au avut-o poate până la tine și poate că este ultima șansă pe care o au) să se trezească și să iasă din viața lor, care, poate, nu este una încurajatoare, dar care până în acel moment, până la tine, părea singura variantă pentru ei. Sau toți din jurul tău  vor avea șansa încă o dată să știe că sunt iubiți, încurajați, că au un mediu securizant unde mereu pot apela cu bucurie în momente de cumpănă, că le sunt ascultate, înțelese și satisfăcute nevoile astfel încât să nu simtă opresiune sau măsuri coercitive din partea ta, ci îi determini să capete încredere în propria persoană și în propriile alegeri.

Nu avem niciun drept să cerem propriilor copii să manifeste ceva ce noi nu am reușit să manifestăm și/sau să îi învățăm.

Ce se naște din pisică… nu mănâncă șoareci, dacă pisica are grijă să ofere lapte și iubire!

 

You might also like

Ce ramane dupa happy end?
Read more
(Re)Intalnirea cu Clujul
Read more
Noi, intre salut si adio
Read more
Tu ai ales cariera sau ea te-a ales pe tine?
Read more
Cum sa imi aleg psihologul
Read more

0 comments

Leave a reply