Etichetă: copil

Este mai bine de un an de când viața tuturor a început să se schimbe datorită pandemiei. În tot acest timp m-am exprimat extrem de puțin legat de aceasta și influența sa asupra educației. Educația fiind un aspect al vieții pe care pun foarte mult preț. Poate dacă aș spune că este esențial, pentru unii ar părea nepotrivit. Însă, educația este esențială, chiar dacă ne place sau nu acest lucru.

  • Apari dintr-o dată în viața mea, mi te strecori pe sub piele și ai impresia că nu realizez cât de disperată ești să mă prinzi în jocul acesta al tău, în jocul iubirii pe care toate îl purtați de parcă v-ați născut cu acest drept asupra noastră.
copilul-din-mediul-defavorizat

Aș vrea să cred că lumea are loc și de mai bine, după perioada asta. O perioadă care e un perpetuum de vreo 30 de ani. Pentru că sunt femeie și simt nevoia de protecție, de afecțiune, de siguranță, sper la ceva mai bun, însă, pe zi ce trece parcă devine o luptă să speri că o să fie mai bine.

 

Eram ieri în autobuz și am văzut un copil. Un băiețel de vreo 4 ani. Arăta exact ca un adult, doar că fără riduri. Recunosc, îmi plac copiii. Nu degeaba îmi place și să lucrez cu ei. Purta ochelari. Efectiv eram absorbită de el. Împreună cu bunica stătea liniștit, deși în autobuz era agitație, zgomot și multă lume.

La un moment dat, privind spre cer spune către bunică:

  • Buni, uite! Luna! E lună plină! Mă urmărește

Bunica a dat afirmativ din cap și i-a zâmbit.