Nu-mi poti cere

By Elena Stroe

E minunat la început. Uneori începutul are ceva din mireasma parfumului proaspăt cumpărat, care îți atinge întâia oară gâtul și o recunoști, deși ai mai avut acel parfum. Începutul deschide uși pe care nu le deschizi mereu. Nu te lasă să vezi dincolo de el. Ai crede că începutul e mereu.

Când începi să te acomodezi cu mirosul parfumului începi să nu îl mai simți. Știi că e pe tine, dar nu îl mai percepi olfactiv. Însă ceilalți o fac. Știi că e lângă tine, îi simți atingerea, respirația, privirea, dar nu îi percepi sentimentele. Interesant e că nu toți știu că e lângă tine. Ai preferat să păstrezi cât mai mult pentru tine, crezând că așa nu se pierde farmecul. Farmecul în doi. Farmecul „noi”. Însă nu te-ai gândit că e precum mireasma parfumului. Te aranjează pentru o vreme, apoi se duce mireasma. Ai mai multă încredere în tine când simți parfumul că te învăluie, îți provoacă o stare misterioasă și crezi că astfel, devii altcineva pentru o vreme. Altcineva mai bun, mai provocator, mai sexi.

Treptat realizezi că nu mai e cu tine, deși e lângă tine. De fapt, nu a fost niciodată cu tine. Doar s-a apropiat de tine, ți-a dat acea stare de „altceva” și a plecat când a simțit că nu mai ai nevoie de mireasmă. Fiecare moment  petrecut împreună se derulează pe retina minții. Crezi că te sufoci, că nimic din ce ai știut până în acel moment nu te ajută să treci peste. „Nu-mi poți cere să te uit, când te-ai făcut de neuitat!” îți spui în gând strângându-i mireasma în brațe. O percepi în tot și simți că te arde.

Însă, renunțarea la mireasma sa nu-i greu. E greu să renunți la fiecare clipă împreună, la fiecare secundă în care te îmbăta cu vise și armonii de iubire falsă, necoapată, imatură. Acceptarea că ești bine și fără acea mireasmă vine greu, nu pentru că nu vrei, ci pentru că ceva îți spune că tu știai că doar cu acea mireasmă ești altceva. Descoperi că suferința ta nu se bazează pe învinovățirea celuilalt, ci pe simțurile tale. Ai cunoscut mireasma aceea înșelătoare, care la început e puternică și persistentă, dar apoi dispare rapid și totul devine fad.

Poate că ți-a spus de multe ori că poți să pleci, că nimic nu vă leagă și că libertatea îți aparține, însă e prea târziu să spui acestea, când deja ai devenit dependent de acea mireasmă. Doar când se termină sticluța de parfum realizezi că e nevoie să cumperi alta sau poate chiar alt parfum. Mireasma cea mai îmbătătoare ești tu însuți și nimic din ce îți încântă simțurile nu este mai puternic decât ceea ce este în interiorul tău.

Ceea ce mulți uită este că parfumul se împletește cu PH-ul pielii și abia apoi se naște mireasma unică ce ne acaparează. Așa că, parfumul pielii tale este cheia spre a accepta sau nu mireasma parfumului. Acceptă-te și apoi o să vină acea persoană, care se va împleti pentru totdeauna cu tine. O esență unică, suculentă, frapantă, persistentă, care nu se va pierde la nicio adiere de vânt și la niciun veac trecut.

0 comments

Leave a reply