Prezentări

arta_de_a_fi_un_parinte_bun

             A fi părinte nu este ușor, este chiar o artă. Nu există un manual de funcționare pe care să îl folosească părintele pentru a crește și educa un copil, cum nici copilul nu are un astfel de manual pentru a ști ce anume să păstreze de la părinții săi, în materie de educație și dezvoltare psiho-socio-culturală. Există vreo modalitate prin care să spunem că cineva este un părinte bun? Sunt niște indicatori la care să ne raportăm pentru a putea spune că suntem părinți buni? Sau pur și simplu sunt aspecte care se învață și mai târziu, la vârsta adultă, în funcție de acestea ne influențăm copiii să se comporte?

În vara anului 2015, terminasem masterul de un an, lucram și simțeam nevoia să mai fac ceva, deși mă angrenasem serios în supervizare. Îmi amintesc și acum, când, într-o seară îi sugeramTransilvania Toastmasters Brașov – provocare devenită vis împlinit niște idei pentru lucrarea de licență lui Radu. De aici începând totul. De ce spun asta? Pentru că Radu m-a întrebat simplu, după ce am susținut pledoaria mea despre cum văd eu lucrarea lui de licență: ”Măi Elena, dar de ce nu vii tu la o întâlnire cu niște oameni faini, unde să le vorbești exact așa cum ai făcut mai devreme?” Eu m-am uitat mirată la el și am vrut mai multe detalii. Am aflat că îmi vorbea despre Transilvania Toastmasters Brașov, un club de vorbit în public, în formare, care are nevoie de tineri și oameni care vor să învețe să vorbească în public prin încercare și eroare sau din greșelile altora, într-un mod cât mai constructiv. Mod care, te ajută în viața personală, dar și profesională, fără să forțeze în vreun fel procesul de îmbunătățire al vorbirii în public, mai ales că piața bubuie de ”leadership”, ”dezvoltare personală”, etc.

Inițial am fost scep12465807_888039204626712_3192813060109094824_otică. Voiam să văd ce înseamnă o ședință Transilvania Toastmasters Brașov și apoi să pot spune ce îmi doresc cu privire la înscrierea sau nu în acest Club. Drept urmare, după ce am fost prezentă la câteva întâlniri, mi-am luat inima în dinți și am ținut primul meu discurs structurat în 2 iulie 2015. Emoții, ă-uri din belșug, spațiul nu l-am utilizat deloc, mâinile încrucișate și multă roșeață în obraji. Chiar și așa, a fost momentul în care, chiar mi-am dat seama că pot susține un discurs structurat știind că o echipă de evaluatori sunt atenți la gestică, la gramatică, la ă-urile utilizate, cronometrorul a fost în tandem cu durata discursului meu, iar evaluatorul meu privea pe ansamblu, dar în același timp și specific, discursul pregătit de subsemnata.

Iată că primul atelier de dezvoltare personală ”Amintirea dincolo de aparatul de fotografiat” a trecut. Anticafe AgileHub ne-a făcut șederea minunată și ne-a oferit cadrul perfect pentru a povesti. A fost un atelier cu oameni minunați, frumoși, care au fost dispuși să își deschidă sufletele și să împărtășească unii față de ceilalți, amintirile lor. Mulțumesc: Narcisa, Alina, Corneliu, Mihaela, Adi, Mihai și Auraș pentru oportunitatea de a mă simți onorată să vă cunosc și să mă încarc cu experiențele și curiozitatea voastră!

Feedback-ul pozitiv primit din partea participanților, dar și cel al invitatului atelierului Auraș Mihaiu ”Seminarul la care am fost invitat mi-a plăcut foarte mult. Locația este perfectă, mediul este unul foarte plăcut. Tema a fost pe placul meu și cred că ar mai trebui abordată. Participanții au fost foarte deschiși și au interacționat foarte frumos. Sunt onorat că am fost prezent la primul tău seminar și aș vrea să mă inviți și peste un an la încă unul!” spun mai multe decât pot descrie eu.

Zâmbetele și discuțiile de după terminarea atelierului au fost confirmarea, că oamenii sunt deschiși la discuții, își doresc mai mult timp pentru a împărtăși și cunoaște.

Pentru cei care accesați pentru prima dată acest blog, numele meu este Elena Stroe. Iubesc psihologia. Iubesc să descopăr modul în care interacționează diverse variabile, dar mai ales să fiu mediatorul dintre om și el însuși. Este o provocare, dar și o experință înălțătoare, dacă iubești ceea ce faci!

Sunt psiholog acreditat din 2013, cu specializarea în Psihologia Educațională, Cofotografnsiliere Școlară și Vocațională. Absolventă a masterului ce poartă aceeași denumire cu specializarea. Sunt psiholog în cadrul Direcției de Servicii Sociale, Brașov și de 2 ani lucrez cu copiii din ciclul primar inferior: clasele I-IV, în cadrul unui centru de zi. De-a lungul timpului am realizat diverse cercetări legate de educație, stima de sine a adolescenților și microviolență, relația romantică a adolescentelor, cercetări ce au analizat legătura dintre diverse variabile de personalitate cu performanța și motivația școlară, de asemenea m-a pasionat modul în care opțiunile de carieră sunt influențate sau nu atunci când știm ce aptitudini, competențe și abilități au adolescenții. Am colaborat cu Fundația ”Prieteni pentru România”, de asemenea cu Fundația Agapedia, în cadrul căreia am lucrat ca psihopedagog. Am participat la diverse cursuri de fomare cu privire la relația și armonia din cuplu, adolescența, abuzul în rândul copiilor, persoanele cu handicap, persoanele LGBT, etc.