Uncategorized

arta_de_a_fi_un_parinte_bun

             A fi părinte nu este ușor, este chiar o artă. Nu există un manual de funcționare pe care să îl folosească părintele pentru a crește și educa un copil, cum nici copilul nu are un astfel de manual pentru a ști ce anume să păstreze de la părinții săi, în materie de educație și dezvoltare psiho-socio-culturală. Există vreo modalitate prin care să spunem că cineva este un părinte bun? Sunt niște indicatori la care să ne raportăm pentru a putea spune că suntem părinți buni? Sau pur și simplu sunt aspecte care se învață și mai târziu, la vârsta adultă, în funcție de acestea ne influențăm copiii să se comporte?

De ce nu renunți?” a fost o întrebare care mi s-a adresat destul de des de-a lungul vieții până în prezent. Fie a fost adresată în ideea că cealaltă persoană voia lămurire și dorea să afle de ce continui să fac ceea ce făceam, fie persoana dorea să îi confirm că are dreptate și (din punctul ei de vedere) era necesar să încetez din a face ceea ce făceam sau fie întrebarea era adresată pur și simplu de formă.

RENUNȚÁ,renúnț,vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr.renoncer,lat.renuntiare. – sursa: DEX ’09 (2009)