De ce nu renunți?” a fost o întrebare care mi s-a adresat destul de des de-a lungul vieții până în prezent. Fie a fost adresată în ideea că cealaltă persoană voia lămurire și dorea să afle de ce continui să fac ceea ce făceam, fie persoana dorea să îi confirm că are dreptate și (din punctul ei de vedere) era necesar să încetez din a face ceea ce făceam sau fie întrebarea era adresată pur și simplu de formă.

RENUNȚÁ,renúnț,vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr.renoncer,lat.renuntiare. – sursa: DEX ’09 (2009)

Când ți s-a spus ultima oară să renunți?

Ultima oară mi s-a spus să renunț acum câteva zile. A fost mai mult o sugestie. Are și renunțarea rostul ei. Uneori este necesar să renunți la ceva pentru a da voie să se întâmple ceva și mai frumos decât credeai că se poate întâmpla. Alteori, renunțarea este ultimul lucru la care ne gândim, ba poate, chiar nu o luăm în calcul. Te-ai gândit vreodată că renunțarea poate demonstra faptul că dai dovadă de înțelepciune? Nu degeaba vorba celebră: ”Cel mai deștept cedează.”. Există un sâmbure de adevăr. Chiar și când renunți într-o situație delicată și ieși cu gândul că te-ai făcut de râs sau nu te-ai ridicat la nivelul așteptărilor, nu ai satisfăcut dorința altora, nu ai atins țelul propus, nu este ceva negativ. Nu uita că de cele mai multe ori, a înțelege care este limita unui joc, unei situații, unei suferințe, exercitării unei profesii, te ajută să oferi mai multă valoare ție și principiilor tale, valorilor în care crezi.

Este dificil să renunți?

Depinde. De personalitatea fiecăruia, de nivelul de educație, de cei 5 factori menționați în teoria Big Five: nevrotismul, agreabilitatea, dechiderea, conștiinciozitatea extraversia. Dar să fim serioși. Aproape mereu, renunțarea este asociată cu ceva negativ, cu lașitate, superficialitatea, cu lipsa puterii, a afirmării. Cel mai greu este în momentul în care este implicată și latura afectivă. În acest caz, renunțarea implică un alt nivel de înțelegere și de acceptare.

Este greu să renunți pentru că ea aduce niște schimbări în viața celui care alege să renunțe. Ceva se modifică, iar faptul că are loc această modificare, îl constrânge pe individ să se adapteze din mers, nu îi oferă un timp pentru tranziție. Astfel, persoana se vede în situația de a înfrunta situații noi, stimuli și sentimente noi. Astfel că, în această situație, renunțarea vine la pachet cu consecințele sale și uneori determină persoana să nu mai renunțe, să se complacă, să fie superficială, să forțeze, să se mintă pe sine, să spere, să creadă.

Când renunți?

  1. Când alegi tu.
  2. Când ești pregătit.
  3. Când nu mai ai cale de întoarcere și consideri că ți s-au epuizat soluțiile.
  4. Când îți este teamă să pierzi ceea ce ai.
  5. Când înțelegi că lucrurile nu sunt așa cum credeai inițial.
  6. Când îți spune cineva.
  7. Când ești asumat, responsabil.
  8. Când siguranța și integritatea îți sunt puse în pericol.
  9. Când realizezi că avantajele tale cântăresc mai puțin decât dezavantajele.
  10. Când ești copleșit.

… și lista este deschisă în funcție de fiecare dintre noi. Dacă îmi este ceva greu să fac pe lumea aceasta, este să renunț. Freud ar spune că sunt un adult cu un stadiu anal-retentiv în primii 5 ani de viață. Însă sunt o fire competitivă. Îmi place să învăț din fiecare situație. Indiferent că este una pozitivă sau este una stresantă, grea.

De ce nu renunți?

Atâta vreme cât crezi în ceea ce faci este indicat să mergi până la capăt pentru a realiza ceea ce ți-ai propus. Dacă renunțam de fiecare dată când mi se spunea, acum, sigur nu absolveam facultatea de psihologie, nu aș fi avut experiența unei relații de lungă durată, nu aș fi susținut primul training, primul atelier, nu aș fi ieșit din țară, nu aș fi făcut sex fără să fiu căsătorită, nu aș fi avut propria firmă și cabinet individual de psihologie, nu aș fi scris propria carte, nu aș fi fost colaborator al mai multor fundații/ong-uri, nu aș fi avut curaj să îmi susțin ideile cu argumente reale și solide, nu aș fi știut cum este să suferi, nu mi-aș fi întâlnit sufletul pereche, nu aș fi evoluat și cu siguranță nu aș fi omul care sunt azi.

Dacă ai un vis, urmează-l.

Dacă iubești, simte.

Dacă greșești, învață.

Dacă intuiești ceva, nu renunța la primul obstacol.

Dacă suferi, acceptă lecția și clădește sănătos.

Dacă vrei performanță, muncește.

Dacă vrei, poți.

You might also like

Oglinda părintilor: proprii copii
Read more
Cum sa imi aleg psihologul
Read more
Ce ramane dupa happy end?
Read more

0 comments

Leave a reply