binele-si-acceptarea-sa

Binele, ca să fie făcut, trebuie și acceptat. Asta am constatat eu din interacțiunile avute cu cei pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Poate că pentru unii dintre voi acest lucru nu se aplică sau nu rezonați cu ideea, însă o să vă expun câteva motive pentru a înțelege la ce mă refer când fac această afirmație.

  1. BÍNE adv., s. n. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. […] 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. […] 3. Deplin, în întregime, complet.  […] II. S. n. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.  […] 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. […] 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. – Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut). –(Sursa: DEX ’09 (2009)

  2. FÁCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. […] 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. […] 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. […] – Lat.facere. – (Sursa: DEX ’09 (2009)

Când dorim să facem ceva există o intenționalitate. Mai exact facem acel ”ceva” voit, deliberat. În cazul nostru vorbim de a acea intenție de a face bine. Însă, pentru a spune că s-a făcut binele până la final, din punctul meu de vedere, acel bine trebuie indicat de către cel care este vizat să îl primească.

Binele, ca să fie făcut, trebuie și acceptat. 

Se întâmplă adesea să întâlnesc părinți care spun că fac tot ce e bine pentru copilul/iii său/i. Nu pot să contrazic această afirmație, atât timp cât nu am dovezi să susțin contrariul. Însă, când vine copilul și spune că mâine are materia x și y, iar mama îi face ghiozdanul ca să se asigure să nu uite vreo carte sau mai știu eu ce, binele acela își schimbă direcția în ceea ce privește posibilitatea dezvoltării unor deprinderi de viață independentă ale copilului. Drept urmare, copilul acela, în situații noi, necunoscute, va spune ”Nu știu!” și nu va încerca să exploreze, să acționeze. 

Sunt momente când treci prin situații mai dificile, nu ai habar cum să procedezi, ba chiar sunt acele moemente în care ești deprimat, stresat, anxios și cineva îți spune că totul va fi bine și îți indică niște direcții pe care le poți urma sau îți oferă sfaturile sale. Intenția sa este să facă bine, însă, dacă tu nu ești receptiv pe deplin la mesajul său, ca să primești însemnătatea lui, dacă nu ești pregătit să primești acea informație, nu o vei face. Nu vei finaliza binele, căci, cel către care te-ai adresat, nu a interiorizat acea informație. Și nu mă refer la simplul fapt că a primit acele sfaturi, indicații etc la nivel auditiv (adică senzorial). Ci, mă refer la faptul că nu a ”rumegat” acele informații și nu au ajuns acolo unde era indicat să ajungă pentru a-l face pe acel om să acționeze într-o direcție în acel moment.

Să nu uităm acele momente când prin natura noastră de ființe sociale, ne mână ceva din interior și vrem să facem un bine cuiva, printr-o îmbrățișare, printr-un îndemn, o susținere morală etc. Însă acel bine este interpretat ca fiind o modalitate de a interveni într-o situație care nu te privește, nu te vizează și nu ai de ce să aduci vreun aport, dacă nu ți-l cere nimeni. Prin urmare acea intenție de bine, nici măcar nu este recepționată, dărămite ”digerată” în vreun fel de cel/a vizat/ă.

Binele e precum praful așternut pe paginile unei cărți, cândva manual de căpătâi, acum făcând parte dintr-un scenariu trist: o școală abandonată. Binele este cel mai important, atunci când cel care intră în contact cu el este pregătit să îl primească. Odată trecută vremea acelui bine, el își pierde esența și valoarea pe care o avea în momentul acela, al prezentului.

Permite-ți să primește binele. Fii receptiv la ce te înconjoară. Privește semnalele. Acceptă realitatea. Îndreaptă-te către acțiune. Iubește și respectă.

You might also like

Cuplul: o rețetă?
Read more
Tu ai ales cariera sau ea te-a ales pe tine?
Read more
25 de motive să mă bucur de al 26-lea!
Read more
De ce nu renunti?
Read more
Povestea continua
Read more

0 comments

Leave a reply