Copil, sex si cuplu

Cele 3 variabile: copilul, sexul și cuplul, de cei mai mulți sunt percepute ca fiind imperial conectate. Mai exact, nu este firesc să:

• ai un copil și să nu formezi un cuplu cu cineva;
• faci sex, dar să nu formezi un cuplu;
• formezi un cuplu cu cineva, dar să nu faci sex;
• formezi un cuplu și să nu ai copil;
• ai copil și să nu faci sex;
• și lista o puteți continua…

De câțiva ani, constat, că oamenii încep să vadă și alte perspective și să nu li se mai pară nefirești unele dintre cele enumerate mai sus.

1. COPÍL¹,copii, m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență).  […] 2. Tânăr, adolescent. […] 3. Fiu, fiică […] 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil. – sursa – DEX ’09 (2009)

2. SEXUÁL, -Ă,sexuali, -e,  Care se referă la sex și îl caracterizează; care este privit din punctul de vedere al raportului dintre sexe. [Pr.: -xu-al] – Din fr.sexuel, lat. sexualis. – sursa – DEX ’09 (2009)

3. CÚPLU,cupluri, n. 1. Pereche formată din persoane (de sex opus). 2. (Fiz.) Sistem compus din două forțe antiparalele. – Din fr. couple. – sursa: DEX ’09 (2009)

Copilul

Pentru unii copilul este împlinirea, motivul pentru care trăiesc, scopul suprem al vieții, fructul iubirii dintre el/ea și partener/ă. Pentru alții copilul este rodul unui viol, este o povară, este ceva-ul pe care l-au abandonat la maternitate, este un obstacol în calea împlinirii lor. Însă mai este o categorie: cei pentru care copiii nu sunt nici împlinirea, nici obstacolul. Nu văd în a avea un copil o schimbare a calității vieții sale, dar nici o înrăutățire. Sunt acei oameni care sunt conștienți că au niște nevoi, nu se simt nicicum dacă nu au un copil, deși iubesc copiii vecinilor/prietenilor/rudelor. Sunt oamenii care sunt văzuți ca fiind egoiști, lipsiți de sensul vieții și mai ales ele, femeile, sunt etichetate ca fiind femei care nu sunt femei pe deplin, căci nu dau naștere unui suflet de om.

Fiecare femeie, cuplu, alege fie să aibă copii, fie să nu aibă copii, fie să îi facă și să îi abandoneze sau să îi omoare. Alegerile așa cum spuneam într-un articol mai vechi: ”Alegerile: lecții sau eșecuri”, fie sunt lucruri frumoase ce ni se pot întâmpla, fie sunt lecții de la care învățăm noi înșine sau alții.

Sexul

Deși, în momentul actual suntem bombardați de o mass-media care promovează pornografia și mai puțin alte valori, unde copiii aud și văd materiale pornografice la orice oră, dacă nu sunt supravegheați și nu le este cenzurat accesul la diverse canale TV, sexul pentru relația de cuplu este un subiect destul de ”nisipos”. Da, vedem sex la televizor, vedem pornografie, copiii nostril sunt expuși la astfel de materiale, însă modul în care gestionăm noi educarea copilul cu privire la sex, mai ține și de educația sexuală a părinților acestuia.

Și am ajuns exact la punctul în care doream să ajung: sexul în cuplu, sexul dintre doi oameni adulți, conștienți și responsabili care nu formează un cuplu.

Sexul este încă privit cu ochi critici și răi de către unii. Iar acest lucru se întâmplă din cauza vârstei, religiei, contextului cultural și social în care a crescut acel individ, educația sexuală a părinților lui.

Dacă ne gândim la piramida lui Maslow, care ne menționeză sexul ca fiind o nevoie bazală, la fel ca a te hrăni, a bea apă, a respira, a dormi, a merge la toaletă putem afirma că sexul este la fel de important ca a vrea să bei apă când îți este sete. Ceea ce diferă în manifestarea celor două acțiuni: a bea apă și a face sex, este modul în care o facem! Nu deranjează pe nimeni să bem apă în plină stradă, însă, doar imaginați-vă cum ar fi să vedeți doi oameni făcând sex pe o bancă în centrul orașului? Nu exclud faptul că nu au existat astfel de cazuri, dar, repet, modul în care manifestăm nevoia de a face sex, este strâns legată și de educația noastră, valorile morale, principiile, personalitatea, sănătatea mintală.

Astfel că, unul dintre motivele pentru care unii privesc sexul cu ochi critici și asociază actul sexual cu un comportament deviant: vandalism, este modul în care se satisface această nevoie.

O altă privire critică este adusă sexului asociat cu lipsa existenței unui cuplu între cei doi care îndeplinesc actul sexual. Dacă familia tradițională era bazată pe relația sexuală dintre doi oameni, doar după ce avea loc căsătoria celor doi, iar femeia era virgină, azi în familia modernă începe treptat să nu se mai pună accent pe virginitatea femeii, cât pe deschiderea ei la acest capitol, spre dorința de a experimenta alături de partener, dar mai ales pe compatibilitatea sexuală dintre cei doi. Însă, este și mai provocant pentru unii, faptul că aceste relații sexuale au loc atunci când partenerii actului nu sunt într-un cuplu. Pentru aceștia, sexul fără a avea un partener stabil nu este firesc. Pentru alții este pur și simplu satisfacerea unei nevoi. Ce este important de știut este că și cei care fac sex și sunt într-un cuplu se simt confortabil pentru că asta este condiția aleasă de ei și le oferă o stabilitate emoțională și un echilibru psihic, dar și cei care fac sex și nu sunt într-un cuplu, nu au un partener stabil, experimenetează, își satisfac aceeași nevoie, ca cei care sunt într-un cuplu și se simt confortabil.

Ceea ce diferă în cele două cazuri este calitatea relației. Care este altă mâncare de pește, însă nevoia consumării actului sexual are ca finalitate, satisfacerea ei, în ambele cazuri.

Cuplul

Dacă într-un articol mai vechi ”Cuplul: o rețetă?” vobeam despre modelul propus de Bader și Person, azi vreau să discut despre cuplu și care este dinamica sa după ce apare pe lume un copil, raportându-mă la ceea ce am observat eu empiric, în ultimii doi ani.

Se spune bine în cărțile de psihologie a vârstelor că după apariția unui copil în familie se schimbă dinamica acesteia. Însă ceea ce nu se știe încă foarte bine, este modul în care se schimbă dinamica în prezent, în familiile în care apare un copil/doi. Astfel, raportându-ne la cele două categorii: familii care vor copii și familii care au copii dar nu îi doresc se pot creiona 4 direcții:

• adulții care și-au dorit copilul și atunci când apare copilul în viața de cuplu, uită de rolurile de soț/soție și își canalizează toată atenția, energia și resursele asupra copilului, nu mai există viața sexuală a cuplului, se răresc ieșirile cu prietenii, are loc izolarea;

• adulții care și-au dorit copilul și atunci când apare acesta, ei oferă atenție copilului, energie și resurse, dar știu că o parte din atenție, resurse și energie o pot consuma și în întărirea relației cu partenerul/a și există timp și doar pentru ei, viață activă sexuală și timp de calitate cu partenerul;

• adulții care nu și-au dorit copilul și atunci când apare păstrează copilul și încearcă să se adapteze situației, însă aceștia vor oferi sprijin, educație cu un efort mult mai mare decât cei care și-au dorit copilul și există riscul să resimtă prezența copilului ca un obstacol în calea împlinirii lor profesionale, personale;

• adulți care nu și-au dorit copilul și atunci când apare nu își asumă responsabilitatea creșterii unui copil, drept urmare îl abandonează, îl lasă unei rude sau îl ucid.

Copilul nu este un ”lucru” care să împlinească pe cineva, pe părinții săi, chiar dacă pentru unii sună meschin, ci este o ființă umană care se împlinește pe sine, care crește și se educă, este educat, care are nevoie de atenție, de resurse, de modele familiale, care va reflecta societatea de mâine. Sunt ființe individuale, ca noi, cei adulți, și au păreri, nevoi, pe care dacă tu, adult, dacă crezi că nu le poți satisface cât de cât armonios, recomand să nu te înmulțești.