copilul-din-mediul-defavorizat

Aseară, în timp ce mă întorceam acasă și așteptam autobuzul în stație, mă abordează un tânăr, îmbrăcat sărăcăcios:

El: Doamna profesoară, îmi dai și mie 1 leu? Cum ajung la gară?

Eu: Doamna profesoară? Cu autobuzul 4.

El: Da, că așa păreți. Hai, spune, îmi dai te rog 1 leu?

Deja se uitau trecători pentru că eu făceam conversație cu el. Nimic nou.

Eu: Nu îți dau 1 leu, în schimb te rog să mergi la muncă. Ai să câștigi mai mult. Serios.

Mă așteptam să aibe aceeași reacție, pe care o au majoritatea: să mă înjure și să plece. Ei bine, acesta a rămas și mi-a răspuns:

El: Știi… nu știu unde să muncesc. Nu sunt de aici.

Eu: Dar de unde ești?

El: Din Brăila, doamnă.

Eu: Și cum ai ajuns aici?

El: Am venit cu nașu’, că m-a luat. Eu sunt de la casa de copii, înțelegi? La 18 ani te dau afară, pe străzi, gata! Ce să fac? Mama a murit și tata, când eram mic m-a dat acolo, înțelegi? Nu îl judec că a făcut asta, dar eu acum nu știu orașul și nu am buletin. Știu doar la gară. Atât.

Eu: Înțeleg. Dar, de ce nu mergi tu frumos la Primărie, la evidența populației și îți faci un buletin provizoriu? Și așa, îți spun, câștigi bani mai mulți, decât leul pe care îl ceri acum dacă te angajezi. Apoi cauți anunțuri. Sunt și pe străzi, la diverse aviziere.

El: Cum? Unde? Eu nu cunosc deloc orașul…

Eu: La Primărie, în centrul orașului. Mergi cu autobuzul 4 de la gară și cobori la stația: Liceul de muzică.  Întrebi lumea în autobuz sau șoferul să îți spună unde este această stație, ca să cobori. Peste drum o să vezi o clădire galbenă, mare. Aia e Primăria. Intri acolo și întrebi.

El: Și mă angajează dacă fac asta?

Eu: Da. Pentru că ești sănătos, ai putere de muncă și o să te descurci mult mai bine, decât să îngheți cerșind câte un leu.

El: Am înțeles, doamna profesoară. Să vă dea Dumnezeu sănătate ție și la copiii și soțul tău!

Eu: Mulțumesc! Însă, nu sunt profesoară, nu am copii, nici soț, dar sper să mergi la Primărie.

El: Ah, nu sunteți profesoară? Trebuie să aveți familie, că o să îi ajuți!

Apoi, în același moment a venit și autobuzul lui și al meu. Fiecare și-a văzut de drum, iar trecătorii, le vedeam stupoarea amestecată cu dezgustul că unul ”de-al lor” vorbește cu unul ”așa”.

Plecând de la această conversație, deloc întâmplătoare, vreau să scriu despre ceea ce, pentru unii este doar o reîmprospătare a memoriei, iar pentru alții este o gură de aer din afara globului de cristal în care trăiesc.

Până acum vreo 5 ani, și eu eram în propriul meu glob de cristal. Nu intrasem în contact cu lumea din mediul defavorizat. Auzeam știri, citeam articole, auzeam rar povești despre o astfel de lume, vedeam cerșetori etc. Credeam că înțeleg ce se întâmplă acolo, dar realitatea, mi-a demostrat că nici măcar nu intuiam de fapt, ce înseamnă un copil într-un mediu defavorizat.

  1. COPÍL1,copii,s. m.1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). […] 2. Tânăr, adolescent. […] 3. Fiu, fiică. […] 4.Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf.alb.kopil. –  (Sursa: DEX ’09 (2009)
  2. DEFAVORIZÁT, -Ă,defavorizați, -te,adj., s. m. și f. (Om) dezavantajat. – V.defavoriza.   (Sursa: DEX ’09 (2009)
  3. DEZAVANTAJÁ,dezavantajez,vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr.désavantager. –  (Sursa: DEX ’09 (2009)

Legea 272/2004, actualizată vorbește de protecția și promovarea drepturilor copiilor. Însă legea, este aplicată de oameni ai legii, reprezentanți ai unei instituții. Până ajunge copilul, din diverse motive în contact cu instituția care aplică această lege, el se naște într-un mediul familial.

Acest subiect este unul special pentru mine, căci, exact acești copii mi-au deschis orizontul cunoașterii cu informații nu tocmai plăcute. Mediul defavorizat implică relații defectuoase cu și în familie, lipsa unui trai de viață sănătos, un mediu adecvat dezvoltării, lipsa igienei personale și a locuinței, abuzuri, violență, neglijare, ba chiar abandon.

Este fascinant, dar în același timp grotesc și înfiorător să descoperi ce poate ascunde chipul unui copil, care provine dintr-un astfel de mediu: defavorizat. Un mediu care este „susținut” de societate, de cultură, de lipsa de educație. Părerile despre această categorie de oameni, căci deja este o categorie și nu mai sunt incluși în rândul oamenilor, etichetată fără drept de apel, de către unii, este văzută din două perspective: cei care se uită urât la ei, nu iau în considerare faptul că aceștia sunt în acel mediu dintr-un motiv și îi exclud (la școală, pe stradă, la angajare etc.), dar și cei care fac ceva în acest sens și caută să găsească cauzele, ca apoi să poată construi alte efecte pentru această categorie (se construiesc cămine, centre, adăposturi, case, se face integrare în câmpul muncii etc.).

Sunt și acei adulți, care fac parte din această categorie, care, deși primesc un ajutor, nu îl fructifică și fie îl abandonează, fie îl folosește așa cum știe el mai bine, dar oricum fără a fi eficient. Vorbesc de acei oameni care primesc un loc de muncă și renunță la el, vorbesc de acei oameni care primesc bani dar îi dau pe alcool, tutun etc. Vorbesc de acei oameni care nu au abilitățile necesare de a-și gestiona traiul într-un mod eficient. Însă, nu uitați, înainte de a critica și a discredita, acești oameni au un trecut, care i-a învățat să se poarte așa, iar rezistența unora la schimbare este foarte mare.

Acești adulți sunt copiii de ieri, care au crescut într-un astfel de mediu, cu toate acele implicații, ale acestui mediu defavorizat, enumerate mai sus și care, nu au știut că există și altă alternativă în afară de aceea de a cerși, a fura, a abandona școala, a primi o mamă zdravănă de bătaie, a dormi afară, a minți, a fi exclus, de a nu primi iubire.

Anul acesta am avut ocazia să vizionez un filmuleț expus la Oradea, în cadrul Programului de Perfecționare Profesională, organizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în colaborare cu Saral Expert Consult și susținut de doamna Deak Elida Maria, Director General Adjunct în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Mureș. Îi mulțumesc și aici pentru deschidere și colaborare!

Vă las să vizionați filmulețul de mai jos și apoi să cugetați. Eu, la Oradea, am experimentat diverse emoții, după ce am vizionat acest filmuleț. De la ură, la neputință. Prin urmare vă las și pe voi să experimentați: Vise sfărâmate

You might also like

Daca vrei sa reusesti
Read more
Sfarsit… de 2016
Read more
(Re)Intalnirea cu Clujul
Read more
Cum sa imi aleg psihologul
Read more
Ce ramane dupa happy end?
Read more

1 comment

Razvan M.

Daca a avut ultima carte de identitate eliberate in Braila, cred ca nici buletin provizoriu nu isi poate face in Brasov.

Leave a reply