Etichetă: bine

ce_ramane_dupa_happy_end

Omul tinde să caute o stare de bine, un happy end, o constantă ce îi conferă liniște, implinire și alte variabile pe care fiecare le operaționalizează prin propria experiență și filtru de viață. Una dintre aceste variabile, pe care omul o poate cuantifica este relația cu un/o partener/ă. Știm că până ajungem să cunoaștem stabilitatea din relație, este indicat să găsim stabilitatea din noi înșine.

nu_stiu_ce_sa_ma_mai_fac_cu_el

       ”Nu știu ce să mă mai fac cu el…” sunt cuvintele cele mai des întâlnite din partea părinților atunci când fac referire la creșterea și educarea propriului copil. Cel mai interesant în toată această situație, când părinții ajung în impas, este faptul că abordarea este total greșită. Nu este vorba  că nu știți ce să vă mai faceți cu el, cu copilul. În cea mai mare parte, nu este vina lui, că dumneavoastră, părintele, abordați situația în această manieră, dorind să știți ce să vă faceți cu el.

De ce nu renunți?” a fost o întrebare care mi s-a adresat destul de des de-a lungul vieții până în prezent. Fie a fost adresată în ideea că cealaltă persoană voia lămurire și dorea să afle de ce continui să fac ceea ce făceam, fie persoana dorea să îi confirm că are dreptate și (din punctul ei de vedere) era necesar să încetez din a face ceea ce făceam sau fie întrebarea era adresată pur și simplu de formă.

RENUNȚÁ,renúnț,vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr.renoncer,lat.renuntiare. – sursa: DEX ’09 (2009)

binele-si-acceptarea-sa

Binele, ca să fie făcut, trebuie și acceptat. Asta am constatat eu din interacțiunile avute cu cei pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Poate că pentru unii dintre voi acest lucru nu se aplică sau nu rezonați cu ideea, însă o să vă expun câteva motive pentru a înțelege la ce mă refer când fac această afirmație.

  1. BÍNE adv., s. n. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. […] 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. […] 3. Deplin, în întregime, complet.  […] II. S. n. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.  […] 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. […] 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. – Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut). –(Sursa: DEX ’09 (2009)

  2. FÁCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. […] 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. […] 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. […] – Lat.facere. – (Sursa: DEX ’09 (2009)