Aproape

Expiri puternic și crezi că trece, însă inima îți bate la fel de puternic. Închizi ochii sperând că așa dispare. Continui să respiri și deschizi ochii. Te învăluie o lumină puternică. E greu să îți focusezi privirea. Ceva te anunță că privirea ta e înghețată, dar nu și a lor. Ei te văd, te etichetează, te judecă, te admiră, te condamnă, te invită, te caută. Îți vine în minte acel moment când știai că nu ai încotro și varianta era doar în direcția dus, fără să fie nevoie să te uiți în urmă. Fără să știe cineva că ești aproape. Aproape de tine.

Inima și-a revenit. Știi de ce ești aici. Nimic din ce cred ei nu te definește. Murmurul, energia, privirile se topesc și din interiorul se trezește conștiința. Ești acolo pentru că poți și vrei, pentru că ei îți ascultă glăsuirile și realizează că limita nu este la tine. Tu ai înțeles că evoluția începe dincolo de limită și vine odată cu trezirea.

Privirea ți se ascute, minte devine ageră, iar sufletul se eliberează. Respiri ușor, ba chiar începi să zâmbești și îți dai voie să fii tu așa cum cu greu ți-a fost să fii în ultimii ani. Tu, unic, trezit, conștient și aproape de Univers. Acel Univers ce părea a fi departe.

Acum îi privești cu iubire. Pacea ți s-a așternut pe chip, căci în suflet era deja. Liniștea este aliatul tău. Ți se descleștează limba:

Vă mulțumesc pentru invitație! Mă bucur că sunt azi alături de dumneavoastră în număr așa de mare. Lecțiile vin greu sau ușor, însă cel mai sigur vin atunci când suntem pregătiți să le primim învățămintele. A fost întuneric cândva, dar acum a venit lumina. Iubesc lumina, iubesc și absența ei. Totul pleacă din noi și se întoarce tot la noi. Credeți că s-a terminat călătoria? Oh… Nicidecum. Este infinită. Vă sperie acest gând? Vă las să vă răspundeți. Vi se pare ciudat că m-am întors în fața voastră după toți acești ani în care am stat în spatele cortinei? Ei bine, mă speria infinitul și îmi evitam scena vieții. Însă voi, eu, noi am reușit să mă treziți și să scot capul la lumină. Să văd, să simt, să exist, nu doar să trec prin spatele cortinelor altor scene. Intunericul nu este rău. Este absența luminii. Neîncrederea nu e rea. Este absența curajului. Le-am simțit pe toate și acum sunt toate. Am primit lecțiile și le aștept pe următoarele. Vă mulțumesc că ați primit recitalul vieții mele și eu sunt același eu. M-am regăsit și nu mai sunt aproape. Am ajuns la mine!

Zâmbești, ești acolo unde trebuie să fii. Închizi ochii și respiri ușor. Relaxarea se instalează odată cu deschiderea ochilor. Oglinda te privește și ești pregătit de o nouă zi. Acum știi. Ești în tine, ești prezent, trezit.