vreau_sa_ma_despart_dar_nu_stiu_cum

         Când ajungi să gândești sau chiar să spui ”Vreau să mă despart, dar nu știu cum” sunt clare câteva lucruri, deși, poate, pentru cel/a în cauză, nu pare așa:

  • ai făcut un pas important: ai identificat problema, impasul, disconfortul pe care îl trăiești;
  • cel/a de lângă tine nu te mai mulțumește așa cum o făcea cândva;

       La punctul 2 se încadrează ”n” motivele pe care, fiecare, le găsește pentru a ajunge să spună că dorește să se despartă. Este interesant că există literatură de specialitate care să te îndrume cum să treci peste o despărțire (ne referim aici la despărțire, divorț, deces, etc.). De asemenea, avem literatură și pentru situațiile în care vrem să evităm despărțirea de actualul partener sau să mediem trecerea în neființă a unei persoane dragi, să gestionăm armonios despărțirea de oamenii dragi. Însă, ceea ce nu prea am găsit eu să citesc, sunt materialele despre cum să te desparți de cineva.

         Ca specialiști, ideal este să nu promovăm despărțirea, detașarea, indiferența, etc., ci să ajutăm la reconstrucția relației sau ideal ar fi: la consolidarea acesteia. Cei care se ocupă de terapia relațiilor de cuplu știu mai bine ce înseamnă dezvoltarea, creșterea unui cuplu, unei diade. Totuși, ce se întâmplă, când unul dintre cei doi, din relație vrea să spună stop și asta, după ce a încercat să consolideze sau să reconstruiască? Pentru că sunt cazuri în care, spre exemplu a existat infidelitate, iar cuplul, (mă refer la ambele persoane din cuplu) a fost suficient de matur să lucreze pe acest fapt și să dea o nouă identitate relației. Însă e nevoie de doi pentru această realizare, altfel, se acutizează acel ”vreau să mă despart, dar nu știu cum”.

        Unii o să spuneți că e simplu să te desparți. Ca în povestea rabinului, nu o să vă contrazic și vă spun că aveți dreptate. Chiar și așa, te desparți repede când cel/a care decide acest lucru nu este implicat afectiv. De reținut, că am spus ”decide”, deci, decizia este luată unilateral, fără să se ia în considerare și părerea celuilalt din relație. Astfel că, unul decide și celălalt trebuie să primească decizia cum știe mai bine.

        Dar să vedem, ce se întâmplă, dacă există și implicare afectivă sau există un istoric lung care să îi lege pe cei doi și unul vrea să se despartă, dar nu știe cum? Vă spun de pe acum că nu este o rețetă sau un calapod, pe care să îl urmezi în 7 pași magici și ești ca nou/ă, după despărțire. Nu.

     Ce uită foarte mulți, este că, fiecare relație este unică. Prin urmare și despărțirea este particularizată. Este recomandat ca decizia să nu fie transmisă celuilalt prin mesaje, scrisori, e-mail-uri sau alte canale de informare indirecte. Repet, este recomandat. Deci, există și excepții, când, chiar așa se întâmplă. Și cum am menționat de comunicare, vă mai spun că cel mai important este modul în care transmitem mesajul. Chiar dacă știți că ați mai discutat de ”n” ori subiectul pentru care v-ați decis să faceți acest pas, este corect față de celălalt să știe care sunt motivele pentru care alegeți să părăsiți relația. Poate că pare meschin, dar nu este. Feedback-ul este foarte important. Chiar și în astfel de situații. Nu v-ați întrebat niciodată: Bă, de ce a stat Maria cu Ion 10 ani și după ce s-au despărțit, Maria l-a găsit pe Vasile și după 3 luni s-au căsătorit? Ei bine, această căsătorie, ”din scurt” se întâmplă la pachet cu schimbări produse la nivelul personalității Mariei. Schimbări pe care, Ion și le dorea din partea ei, dar ea nu le făcea. E foarte simplu: Maria nu avea partenerul potrivit pentru a face acele schimbări. Nu degeaba vorba: Dascălul apare atunci când discipolul este pregătit să primească lecția, pe care acesta o are de oferit. Așadar, feedback-ul îl ajută pe celălalt să conștientizeze, în acel moment (în măsura în care poate și vrea) care sunt cauzele pentru care relația nu poate continua și astfel, el/ea poate lucra cu el/ea, în a deveni mai bun/ă, în a se cunoaște și a nu repeta greșelile și în relațiile viitoare. Repet, în măsura în care persoana poate și vrea. Dacă știți că lucrurile nu se mai pot remedia, indiferent de comportamentul celei/ui care primește vestea vă recomand să rămâneți fermi și să nu vă răzgândiți. Cunosc foarte multe cazuri de femei care au avut tentativa de a ieși dintr-o relație toxică, violentă, abuzivă și ajungeau chiar să discute cu un avocat pentru a depune actele de divorț și apoi, erau înduplecate de partener prin diverse metode și rămâneau în relație. Valabil și pentru bărbații care se aflau în relații toxice cu femei și care, se răzgândeau, din diverse motive prezentate de partenere.

         Nu este ușor, dar nici imposibil să faceți acest pas. După despărțire, unii spun că simt eliberare, alții spun că a fost cea mai proastă decizie din viața lor, alții o clasează ca fiind eșecul vieții lor, unii își refac viața și se regăsesc pe sine, au parte de relația armonioasă pe care o merită și învață că orice despărțire aduce schimbare, evoluție și cunoaștere de sine.

         În concluzie, dacă vrei să te desparți, dar nu ști cum, ține cont de următoarele aspecte:

  • de preferat: mesajul să fie transmis față în față;

  • menționează motivul/ele pentru care se dorește ieșirea din relație;

  • rămâi ferm/ă și păstrează-ți calmul (furia ajută doar să amplifice emoțiile negative și să distorsioneze și mai mult motivele despărțirii);

  • nu vă răzgândiți dacă sunteți conștient/ă că ați încercat consolidarea relației;

  • despărțirea implică schimbarea, iar schimbarea implică cunoaștere de sine;

  • nu există o rețetă și nu există despărțiri bune și despărțiri rele, ci doar, oameni care se respectă și oameni care nu.

 

0 comments

Leave a reply