Daca vrei sa reusesti

daca_vrei_sa_reusesti

          Dacă vrei să reușești în această viață, mai întâi este esențial să reușești cu tine. Ultima oară am scris articolul ”De ce nu renunți” și am înțeles și mai bine această întrebare. De fapt, nu este necesar să ne întrebăm acest lucru. Nu avem la ce să renunțăm. Totul este aici și acum. Nimic nu este întâmplător, iar ceea ce alegem sau cugetăm are un rol, și anume, acela de a ființa, de a exista, de a fi, de a te bucura de tot ce este prezent. Mizăm atât de mult pe învățămintele din trecut, dar mai ales pe proiecțiile și așteptările din viitor, încât nu ne dăm seama că și trecutul a fost clădit din prezent, iar ceea ce facem acum clădește un viitor.

         Pentru unii tot ce citesc acum este translucid, pentru alții este opac, pentru alții este transparență. Suntem unici și alegem să existăm în ”n” forme, ba chiar mai mult, pentru toți ar fi ideal să conștientizăm faptul că venim singuri pe lume și tot așa plecăm. Ceea ce contează cu adevărat este călătoria dintre cele două puncte: începerea ființări și finalul ei, într-un corp, o formă.

        Am auzit adresându-se întrebarea ”De ce trăiești?”. Ce ați răspunde? Ați enumera niște motive? Ați explica care este rolul dumneavostră pe Pământ? Ați invoca religia, cultura, educația?  Dar, oare, dacă a trăi nu are o explicație? Dacă a trăi este pur și simplu o stare de fapt, indiferent de orice coordonată sau variabilă. Pur și simplu a ființa, dincolo de formă, corp, idei, senzații, nevoi, trebuințe, trăsături de personalitate, dincolo de tot ce cunoști și există.

daca_vrei_sa_reusestiPrivim filme care pun în scenă teorii SF, avem un precedent cu oameni de știință care au descoperit teorii, ce încă își au validitate în timpurile noastre, ba chiar mai mult ca sigur, pentru timpurile ce vor urma, însă noi, ne rezumăm la a trăi și nu la a ființa. Ne agățăm de tot ce ne înconjoară, de oameni, de mediu, dar uităm să ne uităm la noi înșine. Privim influența mai mult ca fiind unidirecțională, deși spunem că este bidirecțională și interdependentă. Ne focusăm pe faptul că noi avem o reacție în funcție de ceva. Însă, ce se întâmplă dacă reacția noastră este autentică și ea provoacă cu adevărat o schimbare în noi, și nu neapărat în ceilalți sau în mediu. Ce se întâmplă dacă te descoperi dincolo de tot și realizezi că tu ești cel care poate să ființeze, fără a fi nevoit doar să trăiască?

Căutăm răspunsurile în alte părți, deși toate răspunsurile sunt la noi, în noi. Și nu la alții. Alegem adesea să fim superficiali. Să degradăm ființarea și să candidăm la fericire, însă, pentru fericire nu se candidează și nici nu se caută. Ea se simte, e în fiecare, dar este important să fim conștienți de existența ei în noi și să o putem accesa. Nu alții ne oferă fericirea, tristețea și toate acele emoții de bază. Nu alții. Noi. De ce noi? Pentru că noi alegem ce lăsăm să ne emoționeze în vreun fel. Fiecare dintre noi se lasă iubit atât cât consideră că merită. Totul, e eu, e tu, e fiecare.

        Toate experiențele, întâmplările, aventurile, călătoriile, descoperirile, fac parte din ființarea de la începutul său până la final. Toate ne îmbogățesc. Unele au o rezonanță mai mare, altele mai mică sau deloc. De aceea nu cunoaștem fizic toți oamenii de pe acest glob, din univers, dar asta nu înseamnă că ei nu există sau nu se asemănă cu noi în vreun fel. De aceea cu unii ne căsătorim, iar cu alții doar ne împrietenim. De aceea față de unii ai încredere și simți să îi spui lucruri personale despre tine, chiar dacă îl cunoști de puțin timp, iar față de altul pe care îl cunoști de ani buni, te simți reticent să faci acest lucru.

         Când ești pregătit să înveți să iubești o vei face. Când ești pregătit să înveți să mergi o vei face. Când ești pregătit să pierzi pe cineva drag o vei face. Totul se întâmplă atunci când atingem un grad al cunoașterii de sine, chiar dacă pentru unii totul pare planificat. Fiecare are călătoria sa de la început la final și nimic nu va fi altfel decât dorește fiecare să fie. Până și boala, handicapul, chiar moartea survin în momente care ne aduc la cunoștință faptul că ceva din noi rezonează în acest sens.

        Starea de bine, depresia, dependențele sunt trări ale unor ruperi la nivelul ființări și poate că la momentul în care se produce trăirea, pentru noi este o plăcere, însă pe termen lung afectează sau îmbunătățește, în funcție de ceea ce trăim, ființarea.

       Banii, casa, locul de muncă, partenerul de viață sunt relative. Ceea ce este mereu neschimbat este importanța sănătății corpului și a minții, căci ele fuzionează pentru a ne da voie nouă să ființăm în cel mai firesc și frumos mod cu putință. Când vei înțelege că exiști, vei fi liber.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *