ce_sa_fac_daca_nu_ma_place

             Sunt momente în viață când cunoaștem pe cineva și credem că acel cineva va fi acel „cineva” despre care citim în romane de dragoste sau știm de la prieteni care sunt în relații de ani buni. Și te întrebi dacă chiar este adevărat ce ți se întâmplă sau e doar o glumă.

             Însă știm foarte bine că apar și acele momente când cunoști pe cineva, ți se aprinde sufletul și dorința de a petrece tot timpul cu acea persoană și descoperi că sentimentul nu este reciproc sau ceva vă împiedică să vă împliniți iubirea. Ai impresia că ți se năruie totul și suferi mult pentru că te-ai implicat afectiv și energetic, dar viața nu se termină aici. Dacă este vorba despre o iubire neîmpărtășită este posibil să accepți tacit această legătură doar pentru a fi cu persoana respectivă, chiar dacă știi bine că te minți și nu se va schimba nimic în viitor. Poate doar viziunea ta despre o relație sănătoasă și armonioasă. De ce să se schimbe viziunea ta? Pentru că atunci când te obișnuiești cu acest tip de relație în care tu oferi, dar nu primești există riscul să începi să crezi că așa este firesc și să îți fie foarte dificil să realizezi că ceea ce ți se întâmplă nu este bine pentru tine.

            Relațiile bazate doar pe sex (așa-zisul friends with benefits), dorință, cele de o noapte sau cele toxice sunt cele care au o durată relativ scurtă. Și nu pentru că cei implicați (unul dintre ei cu siguranță) nu ar avea vreo tragere de inimă, ci pentru că celălalt vrea altceva.  Vrea altceva datorită experiențelor personale anterioare, datorită propriei educații sexuale, datorită nevoilor din acea perioadă a vieții sale.

              Dacă am avut astfel de relații nu este un capăt de lume, dar este ideal să învățăm ceva din ceea ce am trăit în acea perioadă. Poate că alegem să uităm  perioada aceea sau din contră să trăim gândindu-ne doar la ea și să ne fie foarte greu să ne clădim prezentul pe niște principii sănătoase. Indiferent de ce alegem este bine să știm la ce să ne așteptăm în urma alegerilor făcute.

             Așa cum am mai spus și în alte articole, nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este întâmplător. Nimic. Toți oameni care ne calcă pragul vieții, al sufletului vin cu un rol pe care, de cele mai multe ori îl înțelegem peste ceva timp, după ce aceștia pleacă din viața noastră. Chiar și cele mai dureroase răni se vindecă, dar lasă în urma lor niște semne, pe care este de datoria noastră să decidem dacă le folosim pentru a evolua sau pentru a ne chinui.

               Iubirile neîmplinite sau cele neîmpărtășite nu se manifestă la fel pentru toți și efectul lor este particularizat la nivelul fiecărui individ. Într-un fel simte iubirea neîmplinită/neîmpărtășită un adolescent, într-un alt fel simte un tânăr și altfel un adult. Mai ales că acesta se manifestă în funcție de mai multe aspecte printre care și ce anume ne determină să alegem acea persoană.

            Important este să identificăm ce anume din noi ne determină să nu ieșim dintr-o relație bazată pe o iubire neîmpărtășită și apoi să acceptăm că bagajul personal, uneori ne poate ajuta să luăm decizii utile și rapide, alteori ne îngreunează alegerile, ba chiar ne orbește din a conștientiza ceea ce se petrece cu adevărat.

               Nu puțini sunt cei care au cunoscut fie iubirea neîmplinită, fie iubirea neîmpărtășită și fiecare are viziunea sa despre acea perioadă a vieții. Pentru a putea avea o relație autentică cu celălalt și pentru a fi armonioasă este necesar să ne cunoștem pe sine, atât calitățile și potențialul, cât și ungherele ascunse și mai întunecate ale propriei ființe, care vin la pachet cu limitările aferente, sau mai simplu, să învățăm din greșelile altora.  Însă nu toți alegem varianta ușoară. Plus că pentru unii este mai importantă trăirea, manifestarea comportamentului în a învăța și nu doar teoria auzită de la cineva care a pățit ceva similar.

            „Ce să fac dacă nu mă place?” a fost întrebarea pe care mi-am adresat-o în adolescență când credeam că niciodată nu voi avea vreun iubit și cu siguranță nu se va uita vreun tip, vreodată la mine, ca la o tipă frumoasă. De ce mă întrebam acest lucru? Pentru că nu aveam încredere în mine, nu mă apreciam, nu mă consideram frumoasă, iar exteriorul meu oglindea interiorul (eram grasă, nu puneam preț pe aspectul vestimentar și eram neglijentă la capitolul feminitate).

            Răspunsul la întrebare mi l-am dat ceva ani mai târziu, când eu nu schimbasem foarte mult la imaginea despre sine și am întâlnit persoane care m-au învățat că merit mai mult și că niciodată nu e prea târziu să schimbi macazul, dacă simți că ceea ce se întâmplă nu te reprezintă, nu te împlinește. Și așa a fost. Am ieșit dintr-o relație de mai bine de 3 ani și am ales să îi fac pe bărbați să mă placă. Dar chiar și așa, nu începeam să manifest acea iubire autentică de sine, iar acest lucru l-am aflat după mai mulți ani.

             Când crezi că ești neînsemnat și e suficient cât primești de la viață atunci se produce cel mai mare decalaj dintre potențialul omului real și imaginea distorsionată pe care o are despre sine. Pentru că din acel moment nu vei vedea mai departe de neînsemnat și e suficient cât primesc. Te vei rezuma doar la o frântură din ceea ce ești tu cu adevărat. Devii incapabil să ceri din ceea ce poți primi de la Univers, pentru că habar nu ai (ce) să ceri.

             Mai târziu, după ce am cunoscut acei bărbați care mă găseau atractivă, pentru că asta mi-am propus: să devin din fetișcana invizibilă și neglijentă cu sine, femeia frumoasă după care să întoarcă privirea un bărbat, am înțeles că nici acest lucru nu este suficient. Nu este suficient pentru a fi împlinită, pentru a găsi acea persoană care să îmi împărtășească iubirea și să mă accepte. Aveam nevoie să nu mă mai mint și să să mă accept, să mă iubesc și să nu mă mai mulțumesc cu suficient cât primesc și nici să nu mă mai cred neînsemnată.

              Am făcut greșeli, am iubit, am mințit, dar nicio clipă nu am încetat să sper că va veni momentul când voi învăța lecția și Universul va aduce în viața mea ceea ce merit cu adevărat. Când am înțeles că ajunsesem în punctul în care mă întrebam „Ce să fac dacă doar mă place?” m-am panicat și am blamat toți bărbații, crezând că e vina lor. Dar nu era așa. Eu eram cea care își dorise ca bărbații să își întoarcă privirea după mine și asta am primit.

             Mare grijă la ce vă doriți, căci Universul e pregătit să vă ofere ce mentalizați și uneori e mai dificil să repari ceva ce credeai că este bine, dar se dovedește a nu fi așa. Am crezut că atracția o să mă facă să mă simt iubită, apreciată și împlinită. Dar practica mi-a dovedit că atracția nu este totul. Este nevoie de iubire de sine și acceptare pentru a putea cere Universului ceea ce merităm pe deplin. Când oaza noastră este limitată, la fel va fi și viziunea. Vom fi mereu neînsemnați și ne va fi suficient cât primim.

              Iubindu-mă, acceptându-mă cu tot ce reprezint ca potențial și limitări, dorind mereu să evoluez am făcut pași mărunți spre a-i cere Universului să vină în întâmpinarea nevoilor mele reale și astăzi mă gândesc cu împăcare la vremurile în care tânjeam după un sărut, o îmbrățișare, o noapte în întimitate crezând că așa, poate voi avea acea relație de iubire despre care citisem în romane. Nu regret lecțiile primite și fiecare bărbat care mi-a călcat pragul sufletului a schimbat ceva în (la) mine. Mă bucur de viață și cred că fiecare dintre noi primim de la Univers atât cât considerăm noi că merităm. Unii deschidem ochii minții și trăim împlinirea, alții căutăm toată viața…

             Să te iubești, să te ierți, să te accepți și să crezi în tine, pentru că meriți mai mult!

 

You might also like

Noi, intre salut si adio
Read more
Cum sa imi aleg psihologul
Read more
Cand n-o sa mai fie
Read more
Nu stiu ce sa ma mai fac cu el…
Read more

0 comments

Leave a reply