Etichetă: zambet

  • Apari dintr-o dată în viața mea, mi te strecori pe sub piele și ai impresia că nu realizez cât de disperată ești să mă prinzi în jocul acesta al tău, în jocul iubirii pe care toate îl purtați de parcă v-ați născut cu acest drept asupra noastră.

          Ai spune că totul este întâmplător, dar n-am încetat nicio secundă să cred contrariul. Altfel, nu știu dacă îl întâlneam. Sunt atât de multe de spus, însă eu mă rezum să simt. Este cel mai important pentru mine. Sentimentul de iubire. Au fost atâtea încercări că obosisem și credeam că nu voi reuși să îmi găsesc calea, dar, nimic nu este întâmplător!

Aproape

By Elena Stroe

Expiri puternic și crezi că trece, însă inima îți bate la fel de puternic. Închizi ochii sperând că așa dispare. Continui să respiri și deschizi ochii. Te învăluie o lumină puternică. E greu să îți focusezi privirea. Ceva te anunță că privirea ta e înghețată, dar nu și a lor. Ei te văd, te etichetează, te judecă, te admiră, te condamnă, te invită, te caută. Îți vine în minte acel moment când știai că nu ai încotro și varianta era doar în direcția dus, fără să fie nevoie să te uiți în urmă. Fără să știe cineva că ești aproape. Aproape de tine.

timpul_liber

Timpul liber

By Elena Stroe

În viață există anumite ”ceva-uri” pe care nu le putem cumpăra și sunt ireversibile. Unul dintre acestea este timpul. Însă, ce este și mai exclus din viața oamenilor, în ultimii ani, este timpul liber.  Câți dintre voi mai știu în mod real, conștient că se pot bucura de timp liber?

  1. TIMP, (II, V) timpuri, s. n., (III) s. n., (IV) timpi, s. m. I. S. n. Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. […] 2. Perioadă determinată istoric; epocă. […] III. S. n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. […] V. S. n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. […]– Lat. tempus, -oris. – sursa: DEX ’09 (2009)

  2. LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. […] 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus niciunei constrângeri; slobod. […] 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. […] 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul-plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). […] 5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. […] 8. (În loc. adv.) în aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. […] – Din fr. libre, lat. liber. – sursa: DEX ’09 (2009)

cum_m-a_ajutat_zambetul

Zâmbetul a devenit un subiect interesant pentru viața mea, abia după anul I de facultate. Nu mă refer că atunci am descoperit că pot să zâmbesc sau că atunci am zâmbit prima dată. Mă refer la faptul că atunci am înțeles pe deplin care este de fapt, rostul unui zâmbet în viața unui om, dar și pentru viețile celor din jurul omului care zâmbește.

  1. ZÂMBET,zâmbete,s. n. Surâs. – Zâmbi + suf.-et. –(Sursa: DEX ’09 (2009)
  2. ZÂMBÍ,zâmbesc,vb. IV. Intranz.1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2.Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl.zonbŭ „dinte”, bg.zăbja se. – (Sursa: DEX ’09 (2009)