sfarsit_de_2016

Sfârșit… de 2016 este un moment în care unii își fac obiectivele anului 2017, unii își trec în revistă anul 2016, alții stau și se bucură sau plâng. Eu scriu această ultimă postare pe blog, de anul acesta și sunt mulțumită de ceea ce am trăit în anul 2016. În același timp îmi rulează în minte ce vreau să fac la anul și totodată am un gust amar după evenimentele recente din viața mea, la care am participat.

  1. SFÂRȘÍT1,sfârșituri, n. 1. Faptul de a (se) sfârși, partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; […] 2. Moarte. […] 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. – sursa: DEX ’09 (2009)

Anul 2016 este anul în care am ajuns la voi, cititorii acestui blog, care, datorită vouă crește pe zi ce trece! A fost un an provocator din toate punctele de vedere și vă mulțumesc că faceți parte din viața mea și că citiți fiecare postare!

Călătoriile, atelierele de lucru pe diverse teme psihologice, cărțile citite, tachinări, supervizarea (care se apropie de final), Transilvania Toastmasters International, întâlnirea cu marea, vânătoare, Roma, prieteni noi, București, iubiri, oameni dragi, emoții, cazuri provocatoare, răceală, teatru, legătura cu el, somatizări, filmulețe de pe youtube, familie, bărbați, cursuri de formare, copiii cu care lucrez, Oradea, evoluție, seri de dans, dezamăgire, disciplină, Cluj, primul zbor cu avionul, operă, mai puțin timp pentru prieteni, blogul elena-stroe.ro, fotografii, cartea (încă mă mobilizez să finalizez), șocul și indignarea pierderii unei colege de clasă din liceu, amintiri de suflet pe care nu o să le uit vreodată, greșeli, toate fac parte din ceea ce sunt acum, azi.

Sunt fericită că exist, că sunt sănătoasă, că am ocazia să evoluez, să trăiesc, să influențez pozitiv viața oamenilor cu care intru în contact, să îmi descopăr familia an de an, să schimb stări cu zâmbetul, să revăd oameni dragi, să iubesc intens, să ador îmbrățișările, să mă bucur de întâlnirile cu prietenii mei de suflet, să mănânc la aceeași masă cu fratele, mama și tata, să îmi duc gunoiul și să privesc cerul, să am oameni în viață care să mă inspire să vreau mai mult, să mă iubesc mai mult, să pun valoare prin formare și educație proprie, să împărtășesc cunoștințele mele cu alții, să mănânc semințe în timp ce privesc un film, să fiu fotografiată, să iubesc, să gătesc, să îmbrățișez, să sărut, să am intimitate, să cunosc, să mă implic, să fiu.

Am devenit și mai conștientă de aceste lucruri zilele trecute când, Cristina s-a dus la Ceruri… Ah… E greu…! Și eu vorbeam cu un prieten despre întâlnirea de 10 ani, cu câteva minute înainte să aflu vestea șocant de tristă… O răceală se poate complica și curma o viață… Dumnezeu să te ierte suflet blând…! Am fost fericită să revăd unii dintre colegi, dar nu așa voiam să îi revăd. Am rămas cu un gust amar. Avea doamna profesor de limba română o vorbă, pe care nu o voi uita niciodată: ”Ne naștem pe rând și murim pe sărite!”. Trăiți, bucurați-vă de cei dragi, căci viața este imprevizibilă… vă spun! Trăiți și iubiți în această viață!

Gânduri liniștite și senine! 

La mulți ani, cititorule/oareo!

Te îmbrățișez!

You might also like

Binele si acceptarea sa
Read more
Alegerile: lectii sau esecuri
Read more
Transilvania Toastmasters Brașov – provocare devenită vis împlinit
Read more

0 comments

Leave a reply