Etichetă: Transilvania

Săptămâna trecută, pe vremea aceasta scriam articolul, pe care îl postez în fiecare sfârșit de săptămână, aici, pe blog, de la Cluj. Cel puțin începeam să îl scriu. Eram a treia oară în vizită, în acest minunat oraș. Prima întâlnire cu acest oraș a avut loc anul trecut, în octombrie 2015, când l-am vizitat de două ori, în aceeași lună. De data aceasta, am ales să îmbin utilul cu plăcutul și să fac din mini-concediul meu, o adevărată oportunitate, dar mai ales să să îmi dau voie să păstrez niște idei (de la oameni minunați!), care, pe viitor vor face din mine o versiune și mai bună.

În vara anului 2015, terminasem masterul de un an, lucram și simțeam nevoia să mai fac ceva, deși mă angrenasem serios în supervizare. Îmi amintesc și acum, când, într-o seară îi sugeramTransilvania Toastmasters Brașov – provocare devenită vis împlinit niște idei pentru lucrarea de licență lui Radu. De aici începând totul. De ce spun asta? Pentru că Radu m-a întrebat simplu, după ce am susținut pledoaria mea despre cum văd eu lucrarea lui de licență: ”Măi Elena, dar de ce nu vii tu la o întâlnire cu niște oameni faini, unde să le vorbești exact așa cum ai făcut mai devreme?” Eu m-am uitat mirată la el și am vrut mai multe detalii. Am aflat că îmi vorbea despre Transilvania Toastmasters Brașov, un club de vorbit în public, în formare, care are nevoie de tineri și oameni care vor să învețe să vorbească în public prin încercare și eroare sau din greșelile altora, într-un mod cât mai constructiv. Mod care, te ajută în viața personală, dar și profesională, fără să forțeze în vreun fel procesul de îmbunătățire al vorbirii în public, mai ales că piața bubuie de ”leadership”, ”dezvoltare personală”, etc.

Inițial am fost scep12465807_888039204626712_3192813060109094824_otică. Voiam să văd ce înseamnă o ședință Transilvania Toastmasters Brașov și apoi să pot spune ce îmi doresc cu privire la înscrierea sau nu în acest Club. Drept urmare, după ce am fost prezentă la câteva întâlniri, mi-am luat inima în dinți și am ținut primul meu discurs structurat în 2 iulie 2015. Emoții, ă-uri din belșug, spațiul nu l-am utilizat deloc, mâinile încrucișate și multă roșeață în obraji. Chiar și așa, a fost momentul în care, chiar mi-am dat seama că pot susține un discurs structurat știind că o echipă de evaluatori sunt atenți la gestică, la gramatică, la ă-urile utilizate, cronometrorul a fost în tandem cu durata discursului meu, iar evaluatorul meu privea pe ansamblu, dar în același timp și specific, discursul pregătit de subsemnata.