Cugetări-simple

CUGETÁRE,cugetări,s. f. Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raționament. ♦ Meditație, reflecție. – V.cugeta. – (Sursa: DEX ’09 (2009)

  • La finalul zilei realizezi că ești un simplu om. Indiferent de orice.
  • Te frământă aceleași probleme și te bucuri ca ceilalți când ți se întâmplă ceva minunat.
  • Realizezi că oamenii au de ales în viață și nu au nicio scuză dacă se plâng pentru consecințele alegerii lor.
  • Roata se întoarce și are grijă să surprindă tot ce nu credeai că putea surprinde.
  • Vin momente în viață, când, senin, accepți că oamenii vin și pleacă, deși, atunci când pleacă, au grijă să nu plece ”cu mâna goală”.
  • Ajungi să te întrebi dacă este real ceea ce trăiești sau dacă, nu cumva, filmul acesta nu te prinde în scenariu.

  • Alegem crezând că așa rezolvăm o mare dilemă din viața noastră. Numai că, de cele mai multe ori alegem să fim egoiști și tragem obloanele fără să descoperim frumusețea omului din fața noastră.
  • Credem că avem dreptul să alegem pentru alții. De cele mai multe ori alegem prost și pentru noi, dărărmite să facem acest lucru pentru altcineva.
  • Comparăm având ca reper un suport invalid și erodat de timp.
  • Ne este greu să ne privim în ochi și să ne spunem adevărul pentru că ne gândim că îl rănim pe celălalt. Oare, nu îl rănești mai mult când nu îi spui acel adevăr?
  • Ne întoarcem la vechiurile obiceiuri pentru că nu avem curaj să descoperim ceea ce ne așteaptă în față.
  • Ne supunem la teste crezând că așa ne arătăm potențialul.
  • Uităm să fim romantici pentru că este mai comod și lipsit de responsabilități, sexul.
  • Pierdem încrederea cu ușurință pentru că nu știm să fim simpli.
  • Urâm la alții, ceea ce ținem ascuns în noi și ne caracterizează uneori.
  • Ne criticăm cu ușurință pentru că, de ce nu, este mult mai ușor să vezi ce este negativ, neadecvat și nepotrivit în legătură cu o persoană.
  • Zâmbim fals, pentru că așa ne ascundem mai bine suferința și pentru că așa ni se pare că ”dăm mai bine”.
  • Păstrăm în viața noastră oameni care nu ne merită, pentru că ne îndoim de adevăratul nostru potențial.
  • Trișăm cu gândul și executăm cu fapta.
  • Uităm că faptele ne definesc și fac oamenii să ne urmeze, nu vorbele goale, lipsite de acțiune.
  • Nu ne acordăm o șansă reală, de frică să nu reușim mai mult decât știm noi că putem.
  • Ne comportăm ca niște naivi penibili pentru că ne este teamă să rămânem pe poziții.
  • Fugim de posibilități gândindu-ne la ce au realizat alții.
  • Distrugem orice șansă pentru a fi cea mai bună versiune a noastră, pentru că ne macină orgoliul.
  • Ripostăm târziu pentru ceea ce ne dorim.
  • Suspinăm amar când realizăm că noi suntem cei care am ales să fim astfel, iar în acel moment doare cel mai tare.
  • Apare un moment în viață când prinzi aripi și deschizi ochii fără teamă. Acel moment când accepți cine ești și descoperi că există alternative.

Nu uita: Pacea-i în tine, omule. La fel și războiul…

0 comments

Leave a reply