Autor: Elena Stroe

psihologia-in-societatea-romaneasca

1. ”PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f.1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.” (Sursa: DEX ’09 (2009)

2. ”PSIHOLOGÍEs. f.1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr.psychologie.”  (Sursa: DEX ’09 (2009)

”Articolul acesta este abordat dintr-o perspectivă subiectivă. Voi relata cum am făcut cunoștință cu psihologia. O să descoperiți sumar, parcursul meu profesional și voi încheia cu câteva concluzii legate de modul în care ceilalți și implicit societatea se raportează la ceea ce reprezintă psihologia.”

Îmi amintesc că primul contact conștient și voluntar, cu psihologia a fost în clasa a X-a, când, aceasta se studia conform programei școlare. Până în acel moment nu știu dacă auzisem ceva despre psihologie, cu excepția anunțului doamnei diriginte, în clasa a IX-a, care ne-a spus că, în cadrul liceului există un psiholog și că, dacă avem probleme sau dacă e ceva ce nu dorim să discutăm cu nimeni, psihologul ne ascultă și ne poate ajuta. Prima reacție: nu am băgat în seamă informația.

Cuplul: o rețetă?

Despre cuplu, numai de bine, însă despre cum se formează el și mai ales cum rezistă în timp, unii știm, pentru că mai citim un articol, două, n, despre acest subiect. În schimb, alții descoperă trăind în (căutarea perechii pentru) cuplu sau încercând să îl mențină.

CÚPLUcupluri, s. n.1. Pereche formată din persoane (de sex opus). 2. (Fiz.) Sistem compus din două forțe antiparalele. – Din fr. couple.” (Sursa: DEX ’09 (2009) ) Eu nu mizez pe ceea ce este menționat în prima paranteză, dar este strict părerea mea.

REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.” (Sursa: DEX ’09 (2009) )

Când vine vorba despre cuplu (relație), fiecare are o părere în funcție de diverse variabile și factori. Discutarea aspectelor ce țin de cuplu, adică, o particularizare a relației, îi face pe cei mai mulți să se simtă vizați și evită chiar și să se gândească dacă ceea ce fac în cadrul cuplului este sau nu în regulă pentru cuplu în sine, adică pentru el/ea și partener.

În vara anului 2015, terminasem masterul de un an, lucram și simțeam nevoia să mai fac ceva, deși mă angrenasem serios în supervizare. Îmi amintesc și acum, când, într-o seară îi sugeramTransilvania Toastmasters Brașov – provocare devenită vis împlinit niște idei pentru lucrarea de licență lui Radu. De aici începând totul. De ce spun asta? Pentru că Radu m-a întrebat simplu, după ce am susținut pledoaria mea despre cum văd eu lucrarea lui de licență: ”Măi Elena, dar de ce nu vii tu la o întâlnire cu niște oameni faini, unde să le vorbești exact așa cum ai făcut mai devreme?” Eu m-am uitat mirată la el și am vrut mai multe detalii. Am aflat că îmi vorbea despre Transilvania Toastmasters Brașov, un club de vorbit în public, în formare, care are nevoie de tineri și oameni care vor să învețe să vorbească în public prin încercare și eroare sau din greșelile altora, într-un mod cât mai constructiv. Mod care, te ajută în viața personală, dar și profesională, fără să forțeze în vreun fel procesul de îmbunătățire al vorbirii în public, mai ales că piața bubuie de ”leadership”, ”dezvoltare personală”, etc.

Inițial am fost scep12465807_888039204626712_3192813060109094824_otică. Voiam să văd ce înseamnă o ședință Transilvania Toastmasters Brașov și apoi să pot spune ce îmi doresc cu privire la înscrierea sau nu în acest Club. Drept urmare, după ce am fost prezentă la câteva întâlniri, mi-am luat inima în dinți și am ținut primul meu discurs structurat în 2 iulie 2015. Emoții, ă-uri din belșug, spațiul nu l-am utilizat deloc, mâinile încrucișate și multă roșeață în obraji. Chiar și așa, a fost momentul în care, chiar mi-am dat seama că pot susține un discurs structurat știind că o echipă de evaluatori sunt atenți la gestică, la gramatică, la ă-urile utilizate, cronometrorul a fost în tandem cu durata discursului meu, iar evaluatorul meu privea pe ansamblu, dar în același timp și specific, discursul pregătit de subsemnata.

Când îți e greu să îți răspunzi la o problemă pe care o întâmpină copilul tău, nu uita să arunci o privire la comportamentul tău, părinte! De cele mai multe ori, acolo se regăsește răspunsul. Repet, de cele mai multe ori. Nu întotdeauna!

Cel mai adesea când începi să lucrezi cu un copil care îți este client, în cazul meu, beneficiar, încerci să faci o evaluare, să afli cât mai multe aspecte din viața sa, ceea ce în psihologie se numește anamneză. Ei bine, acest proces, din punctul meu de vedere este incomplet, dacă nu avem și informații din mediul familial.

Și cum afli cele mai multe detalii din și/sau despre familie?

Discuți efectiv cu părinții/părintele mai amănunțit, în cadrul consilierii psihologice. De asemenea, poți discuta cu terțe persoane, care intră în contact cu beneficiarul/copilul și îți poate oferi astfel de informații. Există însă și cazuri în care, această anamneză nu cuprinde și informații din partea părinților, din diverse motive: fie aceștia sunt decedați,  copiii sunt instituționalizați, abandonați, etc.

În momentul în care ajungi la părinte te întâmpină o oarecare ”rezistență conștientă” cum îmi place mie să îi spun. De ce ”rezistență conștientă”? Pentru că, inițial aceștia tind să ofere răspunsuri dezirabile, care să nu pună într-o lumină defavorabilă familia sa, deși, efectiv, prezența sa acolo, în cabinetul de psihologie, este datorată identificării unor nevoi reale, a unei situații de risc, în care familia și copilul se regăsesc în acel moment.

 HAVASI — The Storm

Pentru că am emoții știind că este prima postare oficială a blog-ului meu, vă las să vă delectați cu motivele pentru care mă bucur că am savurat vârsta de 25 de ani:

  1. 25 este anul în care am primit cele mai multe lecții până în prezent. Au durut. Dar m-au învățat.
  2. 25 este anul în care am ținut primele mele ateliere despre teme psihologice, cu emoții, dar multă încântare.
  3. 25 este anul în care m-am dăruit și am știut conștient că finalul este acolo, suflându-mi în ceafă. Dar nu o să uit niciodată ce am trăit. Noi.
  4. 25 este anul în care am primit postul pentru care am muncit atâția ani.
  5. 25 este anul în care am ieșit prima dată în viața mea din țară. La Roma. Ce experiență?! Și am ales să mă întorc a doua oară.
  6. 25 este anul în care am făcut cunoștință cu marea. De nedescris sentimentul. Mi se face pielea de găină și acum când scriu.
  7. 25 este anul în care am cochetat cu fotografia subtil, fără să vreau și cu ecou în viața mea.
  8. 25 este anul în care m-am plimbat cu sufletul în viața altora și am rămas o amintire.
  9. 25 este anul în care am înțeles că trecutul are ceva cu mine. Dar încă vreau să aflu ce am eu cu el…
  10. 25 este anul în care am crescut profesional și știu că ce-i mai bun urmează. M-am pregătit.
  11. 25 este anul în care am mers la multe nunți și am încercat să fiu politicoasă în răspunsul meu la întrebarea: Dar tu? Când te măriți?
  12. 25 este anul în care am încheiat multe relații de prietenie, voit și/sau mutual.
  13. 25 este anul în care am condus o mașină pentru prima dată. Eram încântată ca un copil.
  14. 25 este anul în care am cunoscut oameni noi, care mi-au spus că văd valoarea din spatele chipului meu.
  15. 25 este anul în care am cunoscut poveștile triste ale unor copii pe care îi respect, căci mă fac să înțeleg rostul vieții.
  16. 25 este anul în care am mințit foarte mult. Voit și cu gândul la tine.
  17. 25 este anul în care am experimentat și alte roluri, în afară de vorbitor, în cadrul discursurilor.
  18. 25 este anul în care am ajutat oameni pe care nici nu credeam că îi voi cunoaște vreodată.
  19. 25 este anul în care am fost la cele mai multe cursuri de formare profesională.
  20. 25 este anul în care am zburat prima dată cu avionul.
  21. 25 este anul în care m-am prostit, am iubit, am suferit, dar toate sincer și cu zâmbetul de Colgate pe buze.
  22. 25 este anul în care m-am promovat mai bine: mi-am făcut cărți de vizită cu motto-ul: ”Nimic nu este întâmplător!”
  23. 25 este anul în care am pierdut-o pe femeia care mi-a fost un prim model în viață: doamna diriginte din școala generală. Solemn și greu moment.
  24. 25 este anul în care nu am întâlnit ceea ce credeam că voi întâlni și se încheie greu. Așadar, experiența continuă.
  25. 25 este anul în care îmi lansez blogul, după cum observați și am început să scriu cartea la care, la 24 de ani, doar visam.