Femeia si cariera

Femeia în societate este o temă care începe să fie din ce în ce mai discutată. Cătălina și-a realizat lucrarea de licență abordând această temă. Pentru că mi-a cerut ajutorul prin a-i răspunde la un interviu, am acceptat. Recunosc, este primul interviu pe care l-am oferit cuiva în acest format. A fost interesant și m-a provocat să mă gândesc la diverse aspecte la care nu mai reflectasem. Mi-a prins bine. Mulțumesc, Cătălina și succes pe viitor, în carieră!

1. Care este stadiul actual al carierei dumneavoastră şi planurile de viitor?

În prezent sunt psiholog al Colegiului Psihologilor din România, din 2013 și psiholog și locțiitor cooordonator centru al Centrului de îngrijire de zi pentru copiii aflați în situații de risc ”Astra”, în cadrul Direcției de Servicii Sociale, blogger, membru fondator, vicepreședinte și ofițer pe partea educațională în cadrul Toastmasters Brașov și meditator pentru psihologie. Pentru viitor mă gândesc să public o carte despre relațiile inter-umane de mai multe tipuri, într-un concept nou, care să ajute cititorul să ajungă la poveștile transmise de carte, prin mai multe canale senzoriale. De asemenea, în primăvara anului 2017 doresc să obțin (și o voi face cu siguranță!) următoarea treaptă în cadrul Colegiului Psihologilor, mai exact treapta de psiholog autonom. Iar pasul următor să îl reprezinte intensificarea muncii mele de psiholog în mediul privat, menținând postul din cadrul Centrului. De asemenea, voi continua activitatea mea ca vicepreședinte și ofițer pe partea educațională în cadrul Clubului Toastmasters Brașov. Și nu în ultimul rând să rămân activă pe blogul personal (elena-stroe.ro), care reprezintă un proiect de suflet pentru mine. Mă gândesc serios să încep diverse colaborări, dar și să continui colaborarea cu Anticafe AgileHub, unde am susținut diverse ateliere psihologice ce vizau informarea oamenilor asupra diverselor teme.

2. Descrieți puțin parcursul dvs. școlar și profesional.

În iunie 2005 absolveam Școala Generală cu clasele I-VIII Siriu, în toamna aceluiași an am fost admisă la Colegiul Național ”Unirea”, Brașov, profil de filologie-intensiv engleză. În 2009 am absolvit liceul după ce trei ani la rând am participat la olimpiada de psihologie pe județ, unde cel mai bun loc obținut a fost locul III (nota: 9,00) în clasa a XII-a. Pe parcursul liceului am făcut voluntariat la centrul în limba engleză ”Fred Robey” situat în cadrul liceului, de asemenea am fost președintele programului ”Elevi mediatori” inițiat de psihologul unității școlare din acea vreme. Am fost membră a consiliului elevilor și șef de clasă 3 ani consecutivi, din clasa a X-a. În toamna anului 2009 am fost admisă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității ”Transilvania”, Brașov. Am intrat la ”taxă” în primul an, apoi am trecut la buget, unde în fiecare an, am primit bursă de studiu terminând facultatea cu media anilor de studii: 9,27, în anul 2012. Pe perioada anilor de facultate am mers în practică în diverse locuri: creșă, grădiniță, școală, spital de neuropsihiatrie, cămin pentru persoane fără adăpost, am participat la training-uri. În toamna aceluiași an (2012) am fost admisă la Masterul de Psihologie Educațională și Consiliere Vocațională a aceleiași Universități ”Transilvania”. În 2014 finalizam și aceste cursuri cu media 9,70 și 10 la examenul de susținere a lucrării de disertație. Deja eram în câmpul muncii din anul în care am început aceste cursuri. Pe parcursul masterului am primit dreptul de liberă practică ca psiholog (una dintre cele mai mari reușite personale și profesionale), am susținut training-uri în cadrul Zilelor Carierei la Aula Universității, am continuat participarea la training-uri, workshop-uri, conferințe, formări profesionale, dar mai ales am intrat în supervizare în anul 2014, noiembrie. În prezent nu exclud ideea urmării unui doctorat, însă prioritară este cercetarea pe care o derulez pentru primirea gradului de psiholog autonom și toate demersurile, care duc la îndeplinirea acestui obiectiv.

3. Descrieți o zi obișnuită la locul de muncă.

O zi obișnuită la locul de muncă… Pfff… Destul de greu de spus, deoarece fiecare zi aduce cu ea noi provocări, noi cazuri sau problematici de care trebuie să mă ocup, în măsura în care sunt abilitată. La 8:30 încep programul. Primul lucru este să aerisesc cabinetul. Îmi place aerul proaspăt având în vedere că în fiecare zi cabinetul cunoaște multe persoane, mai ales încărcătura fiecăruia. Apoi, deschid laptopul și îmi fac ordinea de zi ținând cont de planificări și de situațiile neprevăzute care apar cu o zi înainte, chiar înainte de terminarea programului și astfel, le dau curs în ziua următoare. Până la ora 12:00 mă ocup de tot ce înseamnă fișe de consiliere, partea administrativă a muncii mele și ședințele cu echipa multidisciplinară, unde se discută cazuri sau situații cu care se confruntă colegele și doresc să propună consilere psihologică fie pentru minor, beneficiar al Centrului, fie pentru un membru al familiei acestuia sau pur și simplu ni se aduc la cunoștință informații ce țin de buna desfășurare a Centrului, și implicit, a instituției de care aparținem. De asemenea, au loc ședințe de consiliere cu părinții beneficiarilor, în funcție de planificare sau în funcție de diversele nevoi solicitate. De la ora 12:00 începe programul cu beneficiarii. Unii au programare și astfel se prezintă la cabinet pentru consiliere, alții sunt aduși de către colege deoarece, respectivul beneficiar perturbă activitatea. În plus, au loc grupuri de suport pe care le susțin pentru și cu părinții, ba chiar consilieri individuale cu aceștia. În anumite zile există acțiuni derulate împreună cu școala cu care împărțim aceeași clădire. Mai trebuie supravegheată și activitatea voluntarilor, dar și a persoanelor care vin să efectueze ore în folosul comunității. Pe viitor urmează să mă ocup și de studenții care vor fi trimiși în practică în domeniul psihologiei. La 16:30 ar trebui să se termine programul. De cele mai multe se termină la această oră, însă sunt zile în care plec acasă la ora 18:00 sau poate mai târziu. Însă, am grijă să nu fie multe aceste zile. În timpul zilei am grijă să glumesc cu colegele, să împart ”dulcele” pe care îl primesc de la mama în fiecare weekend, să mențin o dinamică eficientă a echipei în care lucrez, să fiu tranșantă când este nevoie, să ajut la partea tehnică, să verific diverse documente, să motivez copiii, să le zâmbesc tuturor, să fiu acolo când este nevoie. Iubesc acțiunea.

4. Descrieți o zi obișnuită în familie.

O zi obișnuită în familie?! Mda… destul de complicat. Sunt născută și crescută până la vârsta de 15 ani în Siriu, județul Buzău. Deci, Brașovul m-a ”adoptat” de aproape 12 ani. Nu știu dacă am o zi obișnuită în familie, în ultima vreme, dar încerc să țin pasul cu toate și să fiu prezentă, atât în viața fratelui cu care locuiesc, dar mai ales să îmi vizitez părinții, măcar o dată la o lună. În ultima vreme ajung și la două luni… Ajung de cele mai multe ori acasă în jurul orei 20:30. Imaginează-ți cât timp mai am la dispoziție pentru discuții cu el, despre cum a fost ziua lui, să mai gătesc atunci când mâncarea pe care o trimite mama se termină, să mergem la cumpărături, să mă ocup de chestiile de igienă a apartamentului și să mai am grijă și de mine (masaj, pensat, unghii, coafat etc. la care nu renunț nicicum) pentru că este timpul meu de calitate, să mă ocup de persoanele pe care le meditez sau de proiectele pe care le am de finalizat. Petrec destul timp și pe rețelele de socializare, seara mai ales, când verific iar mail-ul, mesajele, etc. În fiecare seară scriu. Fie pentru carte (primul volum sper să îl finalizez la începutul lunii iunie, 2017), fie pur și simplu pentru mine. Îmi place să fac poze și să fiu pozată. Iubesc să îmi fac amintiri prin intermediul fotografiilor. Încerc să bifez câte o ieșire cu prietenii, să ajung la cât mai multe întâlniri Toastmasters, să merg la ședințele cu părinții pentru fratele meu (atunci când nu ajunge tata), să îmi vizitez nașii, să merg la operă, la teatru, să citesc, să mă dau cu bicicleta, să alerg, să mă plimb, să merg la conferințe (la unele ca participant, la altele ca vorbitor) și tot felul de activități culturale. Ador să mă plimb. Uneori ies seara din casă și merg pe jos până în centrul orașului, apoi mă întorc. Admir oamenii, locurile, deși le-am mai văzut de n ori, de fiecare dată sunt altfel. Așadar, încerc să le alternez astfel încât să le fac pe toate. De cele mai multe ori adorm la ore care depășesc miezul nopții. În ultima vreme nu am adormit mai devreme de ora 2 noaptea, ceea ce este destul de obositor pentru mine, însă mi-am propus că nu voi renunța la a scrie la carte. Încerc să recuperez pe cât pot în sfârșiturile de săptămână. Ah, da. Mai este ceva: e loc și de iubire. Foarte multă, chiar. Uneori mă surprind câtă am.

5. Care credeţi că sunt cele mai importante trăsături pe care trebuie să le aibă o femeie de succes?

Perseverența, răbdarea, ambiția, determinarea, conștiinciozitatea, norocul și o mică doză de nebunie.

6. Ce trăsături de personalitate credeți că vă caracterizează pe dvs? Care dintre ele sunt importante pentru realizarea profesională?

Toate. Pe toate le utilizez ori de câte ori este necesar și util pentru realizarea profesională. Pe unele, în permanență.

7. Care sunt în opinia dumneavoastră, ingredientele unei “afaceri” de succes în România?

Cred că o afacere se identifică cu cel care o demarează, care fundamentează baza. Prin urmare privim creatorul ca să știm cum este creația. Nu de alta, dar ne punem amprenta în tot ceea ce facem de-a lungul vieții, mai ales când vine vorba de o afacere, un lucru voluntar, de care suntem conștienți.

8. Credeţi că există diferenţe mari între bărbatul şi femeia de succes? Argumentaţi.

Personal consider că fiecare este unic, dărămite un bărbat și o femeie. Da, atât bărbatul, cât și femeia are niște tendințe promovate de educație și cultură. De asemenea, există o bază genetică care ne diferențiază. Și dacă ținem cont de aceste diferențieri, evident, că ele se reflectă și în cadrul succesului. Femeia este meticuloasă, bun orator și deschisă spre emoții, iar bărbatul este organizat, la obiect și bun strateg.

9. Ce trăsături de personalitate are bărbatul de succes, dar femeia?

Nu cred că există o rețetă. Însă pentru a avea succes, în primul rând trebuie să știi să îl gestionezi. Prin urmare trăsăturile menționate anterior la întrebarea 5, se aplică și aici, în plus adăugând că, efectul personal dă mereu diferența: stilul și atitudinea.

10. Care sunt greutăţile pe care o femeie de succes le înfruntă în administrarea carierei? (Care sunt avantajele unei cariere de succes la femei? Dar dezavantajele?)

Cred că fiecare are greutăți la capitolul unde nu stăpânește foarte bine acel aspect/domeniu. De asemenea, femeia se mai lovește și de imaginea bărbatului înrădăcinată în cultura românească, ca fiind stâlpul familiei, însă, treptat, această teorie începe să se mai modifice. Avantaje? Cred că e suficient să spun ”sexul frumos”.

11. Consideraţi că există discriminare de gen la locurile de muncă în România?

Da, există.

12. Ce sfat aţi da unei femei care doreşte să îşi dezvolte propria afacere?

Să nu uite că, de vreme ce a avut în minte acea idee de afacere, nimic nu este întâmplător. Totul depinde de ea.

13. Ce surse de informare şi dezvoltare aţi recomanda?

Participarea la diverse activități ce implică cunoaștere de noi informații, cărți care să vizeze aspectele unde fiecare știe că întâmpină dificultăți, înfruntarea fricilor, ieșirea ”în lume”, mersul la teatru, la operă, stimularea cognitivă este foarte importantă pentru dezvoltarea noastră pe toate planurile. De asemenea, expunerea la informații de calitate, ne oferă și nouă, calitate. Dar mai ales plimbările și timpul de calitate cu cei dragi. Ca să fie totul bine în jurul nostru, noi trebuie să fim mai întâi bine. Totul este o sursă de informare. Contează ce filtre folosește fiecare pentru a le selecta.

14. Cât de importantă credeţi că este comunicarea în cadrul unui grup cu persoane pe poziţii similare?

Nu cred că este importantă. Cred că este esențială. Și acest lucru este valabil în general, nu doar contextual.

15. Ce părere aveţi despre egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la funcţiile de conducere?

Cred că există acum un curent de femei care vor să schimbe lumea, iar situația actuală se va modifica. Însă, în prezent, femeia începe să își facă loc și pe pozițiile de conducere. Drept urmare, există o întreagă rețea de femei antreprenor.

16. La un interviu de angajare există o femeie şi un bărbat cu aceleaşi competenţe. Pe cine credeţi că va alege angajatorul?

Ținând cont de natura meseriei mele nu pot să dau un răspuns radical. Ca să faci selecție pentru un post de conducere, cred că se ține cont de foarte multe variabile și nu vreau să cred că acum tendința este să se aleagă fie mai mult bărbații sau fie mai mult femeile, ci, cel care se potrivește structurii organizaționale către care optează fiecare.

17. Consideraţi că atât femeile, cât şi bărbaţii rezolvă în mod egal sarcinile la locul de muncă?

Cu siguranță nu. Nici femeie comparată cu altă femeie nu rezolvă la fel, dărămite când comparăm cu un bărbat. Plus că, este foarte importantă și natura muncii. Încă mai cred că femeile nu pot face diverse activități îndeplinite de bărbat, cum nici bărbatul la rândul său, nu poate face diverse activități pe care le realizează femeia.

18. Cum vedeţi dumneavoastră rolul carierei şi al familiei în viaţa feminină?

Personal, cred că rolul carierei în viața fiecăruia ține de stabilirea priorităților și de vârstă.

19. Consideraţi grija pentru copii şi activităţile casnice ca revenindu-le în mod permanent femeii? Detaliați.

Nu. Cred că educația copilului, precum conceperea lui este comună pentru ambii părinți. Cât despre activitățile casnice, iar revenim la priorități, timp, comunicare între parteneri și disponibilitatea de a lucra în echipă.

20. După părerea dumneavoastă, singurul loc în care femeile pot să dobândească un statut mai înalt este spaţiul privat al familiei?

Nu.

21. Susţineţi ideea că munca feminină este o condiţie de realizare în viaţă?

Nu cred că toate femeile se simt realizate dacă muncesc. Sau cel puțin, nu pentru totdeauna.

22. Cum vedeţi raportul dintre munca profesională a femeilor cu viaţa familială?

Menționez iar prioritizarea. Fiecare are un raport al său în ceea ce privește latura profesională și cea personală. Personal, pentru mine, în acest moment al vieții mele, raportul este 60% latura profesională și 40% latura personală.

23. Vedeţi în carieră o condiţie necesară pentru reuşita personală? Descrieţi.

O condiție pentru reușită este să vrei. Apoi vei face tot posibilul să și poți.

24. Ce părere aveţi despre succesul feminin în România?

Este în dezvoltare și mă bucur să observ o îmbunătățire a atitudinii bărbaților față de acest aspect.